Se încheie anul 2020, odată cu încheierea ultimului an din mandatul meu de senator al României, ales în Circumscripţia electorală nr. 24 Iaşi (2016-2020).

Pe tot parcursul acestui an, pe lângă şedinţele de plen ale Senatului şi pe lângă activitatea din comisiile de specialitate ale căror membru am fost, am menținut un dialog permanent cu organizațiile non-guvernamentale, cu ligile studențești, cu instituțiile publice, dar și cu cetăţenii.

În continuare, încerc să prezint, rezumativ, activitatea pe care am întreprins-o în cadrul comisiilor parlamentare, activitatea din cadrul Biroului senatorial din Iași, precum şi întrebările, interpelările şi declaraţiile politice pe teme importante, de actualitate, care au preocupat întreaga societate, pe care le-am susținut și adresat în acest an dificil pentru toată lumea. De asemenea, trec în revistă principalele luări de poziție publice pe cele două teme majore de interes pe care le-am urmărit în mod special în acest an: Sănătatea și Educația.

Activitatea în cadrul Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport

Comisia pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport este organul de lucru al Senatului constituit pentru pregătirea activităţii de legiferare şi pentru realizarea funcţiei de control parlamentar. Membrii acestei comisii au următoarele atribuţii, pe care le-au materializat în cursul anului 2020:

  • au examinat proiecte şi propuneri legislative care vizează domeniul învăţământului, al cercetării ştiinţifice şi inovării, tineretului şi sportului;
  • au solicitat rapoarte, informaţii şi documente de la autorităţile publice;
  • au dezbătut și au luat hotărâri pe marginea unor probleme transmise de Biroul permanent;
  • au invitat la dezbateri ministrul Educației și Cercetării sau responsabili din acest minister, reprezentanţi ai autorităţilor publice şi ai altor organisme, precum şi specialişti din domeniile de activitate ale comisiei;
  • au ținut şedinţe comune cu alte comisii parlamentare, în vederea redactării unor rapoarte comune;
  • au decis asupra modului de soluţionare a petiţiilor care i-au fost repartizate de Biroul permanent sau adresate direct spre examinare.

Conform acestor atribuții, în calitate de membru al Comisiei pentru învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport, calitate dobândită din data de 5.12.2018, am participat la dezbaterile care au avut loc în cadrul şedinţelor comisiei, pe marginea celor 117 proiecte şi propuneri legislative cu care comisia a fost sesizată spre avizare sau, după caz, raportare pe parcursul acestui an.

Tot în cadrul acestei comisii s-a desfășurat, pe 11.02.2020, Proiectul educațional „Senatul tinerilor”. Parte a unui demers legislativ complet – de la inițierea unei legi, avizare în comisie, întocmirea raportului în Comisia de Învățământ și apoi dezbatere în plen – această acțiune a fost susținută de elevi de clasa a X-a de la patru colegii naționale din București: Colegiul „Matei Basarab”, Colegiul „Mihai Viteazul”, Colegiul „Gheorghe Șincai”, Colegiul „Grigore Moisil”. Am participat, alături de colegii mei, la faza de dezbatere a inițiativei legislative a tinerilor, în Comisia de Învățământ a Senatului, pe tema „Bullyingul în școli și în mass-media”. Rezultatul a fost unul constructiv atât pentru noi, cât și pentru elevi, care s-au adaptat rapid la ceea ce înseamnă procesul legislativ, susținându-și ferm opiniile, în cele patru grupuri parlamentare corespunzătoare celor patru colegii din care proveneau.

Activitatea în cadrul Comisiei pentru comunicații și tehnologia informației

În calitate de membru al Comisiei pentru comunicații și tehnologia informației, calitate pe care am deținut-o din data de 11.09.2018, am participat la dezbaterile din cadrul şedinţelor comisiei pe marginea celor 62 de proiecte şi propuneri legislative cu care comisia a fost sesizată spre avizare sau, după caz, raportare.

Printre actele normative și dezbaterile din cadrul acestei comisii merită amintite cele legate de instituirea datei de 15 octombrie ca „Zi națională a comerțului electronic”, discuțiile pe marginea Programului de lucru al Comisiei Europene pentru anul 2020, dezbaterile privind „CARTE ALBĂ. Inteligența artificială – O abordare europeană axată pe excelență și încredere”, cele privitoare la comunicările Comisiei Europene „O strategie europeană privind datele” și „Conturarea viitorului digital al Europei”, dezbaterea pe marginea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.38/2020 privind utilizarea înscrisurilor în formă electronică la nivelul autorităților și instituțiilor publice, dezbaterile pe Proiectul de lege privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 63/2020 pentru organizarea și desfășurarea unor campanii de informare publică în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea COVID-19, dar și cele cu privire la Propunerea legislativă pentru digitalizarea administraţiei publice prin eliminarea hârtiei din fluxul intern şi inter-instituţional sau la Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea Legii nr. 269 din 16 iunie 2004, privind acordarea unui ajutor financiar în vederea stimulării achiziţionării de calculatoare.

Activitatea în cadrul biroului senatorial din Iași

Potrivit Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, deputații și senatorii pot organiza, separat sau prin asociere, birouri parlamentare, ca regulă, în circumscripţiile electorale în care au fost aleşi. În cadrul acestor birouri sunt organizate activităţi specifice relaţiilor publice şi se acordă audienţe cetăţenilor din circumscripția electorală pe care respectivul senator sau deputat o reprezintă. Organele administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate să răspundă în termen de 30 de zile de la primirea solicitărilor scrise ale deputaţilor şi senatorilor. Serviciile descentralizate şi deconcentrate ale ministerelor şi ale autorităţilor centrale de reglementare sunt obligate să sprijine prin mijloacele specifice ale activităţii lor organizarea şi funcţionarea legală a birourilor parlamentare ale deputaţilor şi senatorilor, precum şi activitatea acestora.

Având în vedere aceste responsabilități ce decurg din lege, am considerat necesar ca în cadrul Biroului senatorial din Iași să întrețin un dialog constant cu cetățenii, în vederea monitorizării și încercării de rezolvare a problemelor cu care se confruntă aceștia, dar, în același timp, am urmărit să fac publice și la nivel naţional, aceste probleme semnalate la nivel local, în speranța soluționării lor. Astfel, am solicitat rapoarte, informaţii şi documente necesare pentru fiecare speță în parte de la autorităţile publice responsabile, am încercat, prin instrumentele legale care mi-au stat la îndemână, să solicit răspunsuri și soluții și la nivel central, în cadrul ministerelor sau al altor organisme ale administraţiei publice, pentru a mă asigura că drepturile cetățenilor, indiferent de natura lor (civică, socială, pecuniară), sunt respectate.

Concret, în cadrul Biroului senatorial din Iași am primit în audiență cetățeni care au dorit răspunsuri/rezolvări la chestiuni legate de recalcularea pensiilor, acordarea sporului pentru munca de noapte, conflictul de muncă de la Opera Națională din Iași, calculul majorărilor salariale, probleme ce au ținut de atribuțiile administrației publice locale, găsirea unui loc de muncă, asistență juridică, asistență socială, branșare la rețeaua națională de energie electrică, promovarea sau respingerea unor propuneri legislative.

Chiar dacă anul 2020 a fost un an dificil, marcat de pandemie, respectând măsurile de protecție aferente, am reușit să am astfel de întâlniri cu cetățenii săptămânal, fie la cabinetul parlamentar, în timpul programului alocat audiențelor, dar şi în afara acestuia, în zilele de teren din cele două campanii electorale (pentru alegeri locale și pentru alegeri parlamentare). În cadrul acestor întâlniri cetățenii au ridicat diverse probleme ce țin de infrastructură, de funcționalitatea instituțiilor publice, de domeniile social, cultural și educațional. Am discutat cu fiecare în parte și, în funcție de problema fiecăruia, am început demersurile pentru soluționarea acestora. Tot în sensul soluționării problemelor ridicate de cetățeni am avut intervenții și am adresat interpelări atât în plenul Senatului, cât și în cadrul ședințelor din comisiile de specialitate din care am făcut parte.

Activitatea parlamentară

Propuneri legislative la care am fost iniţiator sau co-iniţiator (15 propuneri):

L52/2020 Propunere legislativă pentru declararea municipiului Iași „Oraș – martir” al Revoluției din Decembrie 1989”

L83/2020 Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Legii educației naționale nr.1/2011

L94/2020 Propunere legislativă privind declararea oraşului Dragomireşti din judeţul Maramureş, „Oraş Martir” în lupta anticomunistă

L101/2020 Propunere legislativă privind aprobarea obiectivului de investiții Spitalul Militar Regional „Mihail Kogălniceanu”

L104/2020 Propunere legislativă pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr.10/2017 pentru stimularea înființării de noi întreprinderi mici și mijlocii         

L153/2020 Propunere legislativă privind instituirea zilei de 15 octombrie ca „Ziua naţională a comerţului electronic”

L178/2020 Propunere legislativă privind prevenția și depistarea precoce a diabetului

L181/2020 Propunere legislativă pentru suspendarea rambursării creditelor

L182/2020 Propunere legislativă pentru plafonarea preţului medicamentelor şi a alimentelor de strictă necesitate        

L184/2020 Propunere legislativă pentru recunoașterea meritelor personalului medical participant la acțiuni medicale împotriva Covid – 19

L202/2020 Propunere legislativă privind consolidarea monedei naționale ca monedă unică de plată pe teritoriul României     

L221/2020 Propunere legislativă – „Legea laptelui și a produselor lactate”

L238/2020 Propunere legislativă pentru modificarea alin. 1 al art. 286 din Legea Educaţiei Naţionale nr.1/2011

L271/2020 Propunere legislativă pentru modificarea şi completarea „Legii nr. 448 din 6 decembrie 2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap”

L294/2020 Propunere legislativă pentru completarea Legii-cadru nr.153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice

Declaraţii politice:

Pe parcursul anului 2020, din cauza restricțiilor impuse în plină perioadă de pandemie, modul de desfășurare a activității parlamentare s-a modificat, mare parte a acesteia fiind susținută online. În aceste condiții, declarațiile politice au fost suspendate, rămânând la îndemâna parlamentarilor numai instrumente precum întrebările și interpelările.

De aceea, în acest an am susținut în plenul Senatului doar două declarații politice, ambele înainte de intrarea în stare de urgență:

Declarația politică nr. 2675/a din 26.2.2020

„Scopul scuză mijloacele – machiavelismul actualei puteri”

Declarația politică nr. 2656/a din 19.2.2020 

„Educația, azi, și pilda înaintașilor”

Întrebări:

Întrebarea nr. 3073/a din 3.2.2020: 

„Finanțarea construcției unor sedii noi pentru Filarmonică și Operă, în Iași”

Întrebare nr. 3108/a din 10.2.2020:

„Problema cumulării pensiei cu plata cu ora în învățământul superior”

Întrebarea nr. 3141/a din 2.3.2020: 

„Probleme legate de digitalizarea și tehnologia 5G”

Întrebarea nr. 3178/b din 9.3.2020: 

„Cât de pregătite sunt spitalele din România pentru o epidemie cu coronavirus”

Întrebarea nr. 3178/a din 9.3.2020: 

„Situația de la Opera Națională Română din Iași”

Întrebarea nr. 3195/b din 9.4.2020:

 „Anularea transparenței decizionale”

Întrebarea nr. 3195/a din 9.4.2020:

„Protejarea medicilor în contextul pandemiei coronavirus”

Întrebarea nr. 3218/b din 16.4.2020:

„Înregistrarea călătorilor ce folosesc mijloace de transport rutier și feroviar”

Întrebarea nr. 3218/a din 16.4.2020:

„Subvenționarea producerii de echipamente medicale de protecție în România”

Întrebarea nr. 3249/b din 30.4.2020:

„Situația Institutului de Boli Cardiovasculare din Iași”

Întrebarea nr. 3249/a din 30.4.2020:

„Situația învățământului online și a examenelor de admitere la facultăți”

Întrebarea nr. 3269/a din 7.5.2020:

„Clarificarea metodologiei cu privire la susținerea online a examenelor de licență/diplomă și disertație în afara stării de urgență și alte probleme conexe”

Întrebarea nr. 3287/a din 14.5.2020:

„Indemnizație 100% pentru personalul medical aflat în concediu medical după infectarea cu SARS-CoV2”

Întrebarea nr. 3311/b din 21.5.2020: 

„Extinderea bonificației de 500 de euro şi către personalul din laboratoarele în care se lucrează teste COVID-19”

Întrebarea nr. 3311/a din 21.5.2020:

„Asigurarea pentru toți elevii a resurselor necesare învățării online”

Întrebarea nr. 3363/a din 4.6.2020:

„Consecințele asupra admiterii în România a posibilei anulări a examenului de bacalaureat în Republica Moldova”

Întrebarea nr. 3382/a din 11.6.2020:

„Consecințele restricţiilor determinate de pandemia COVID-19 pentru firmele din domeniul turismului din Moldova şi măsurile de sprijinire a domeniului”

Întrebarea nr. 3406/a din 18.6.2020:

„Situația deficitului de polițiști în județul Iași, în special în zona rurală”

Întrebarea nr. 3425/b din 25.6.2020:

„Neclaritățile din Ordinul de ministru privind reorganizarea CNATDCU”

Întrebarea nr. 3425/a din 25.6.2020:

„Situația tensionată de la Opera Națională Română din Iași – concluziile raportului Corpului de control al Ministerului Culturii”

Întrebarea nr. 3534/b din 12.10.2020:

„Situația dezastruoasă a începutului de an școlar și necesitatea unor acțiuni la nivelul ministerului”

Întrebarea nr. 3534/a din 12.10.2020:

„Situația dezastruoasă a domeniului HoReCa și planul de rezolvare a crizei din domeniu”

Întrebarea nr. 3541/b din 19.10.2020:

„Efectele pandemiei asupra sănătății psihice a elevilor – soluțiile sistemului de educație”

Întrebarea nr. 3541/a din 19.10.2020: 

„Criza vaccinului antigripal”

Întrebarea nr. 3553/b din 26.10.2020: 

„Stadiul actual al lucrărilor la cele 30 de cămine studențești finanțate prin Compania Națională de Investiții și necesitatea suplimentării capacității de cazare în învățământul preuniversitar”

Întrebarea nr. 3553/a din 26.10.2020: 

„Problemele evaluării lucrărilor elevilor la Bacalaureat și Evaluarea Națională”

Întrebarea nr. 3568/b din 16.11.2020:

„Măsuri pentru evitarea procedurii de infringement pe Mediu și reducerea poluării în marile orașe”

Întrebarea nr. 3568/a din 16.11.2020:

„Transportul și depozitarea vaccinului COVID-19, centrele și strategia de vaccinare a populației”

Interpelări:

Interpelarea nr. 3073/b din 3.2.2020, adresată ministrului Sănătății, Victor Costache:

„Situația implementării Legii privind măsurile de control al tuberculozei în anul 2020”

Interpelarea nr. 3141/b din 2.3.2020, adresată ministrului Educației și Cercetării, Monica Anisie: 

„Strategia masteratului didactic, dincolo de un posibil program-pilot și cercetarea în Educație”

Interpelarea nr. 3195/c din 9.4.2020, adresată ministrului Educației și Cercetării, Monica Anisie: 

„Situația din învățământul românesc și rezolvarea crizei”

Interpelarea nr. 3218/c din 16.4.2020, adresată ministrului Afacerilor Interne, Marcel Vela:

„Situația sezonierilor români solicitați pentru munci agricole în Germania”

Interpelarea nr. 3287/b din 14.5.2020, adresată ministrului Sănătății, Nelu Tătaru:

„Rezolvarea situației bolnavilor de tuberculoză în contextul pandemiei de COVID-19”

Interpelarea nr. 3534/c din 12.10.2020, adresată ministrului Sănătății, Nelu Tătaru:

„Problemele urgente din sistemul de sănătate”

Interpelarea nr. 3568/c din 16.11.2020, adresată ministrului Sănătății, Nelu Tătaru:

„Deficiențele grave în gestionarea pandemiei COVID-19”

Interpelări adresate prim-ministrului României:

Interpelarea nr. 3351/a din 28.5.2020, adresată premierului Ludovic Orban:

„Suspendarea concursurilor din instituțiile de învățământ superior și din institutele de cercetare”

Luări de poziție în spațiul public (mass-media și rețele de socializare):

Așa cum spuneam, cele două teme fierbinți pe care le-am urmărit îndeaproape în acest an și pentru care am întreprins demersuri susținute au fost Sănătatea și Educația, ambele extrem de importante, mai ales în contextul binecunoscutei crize sanitare. Mai jos, redau fragmente din câteva dintre luările de poziție publice publicate pe pagina de Facebook https://www.facebook.com/DoruAdrianPanescu/, pe subiecte din aceste două domenii esențiale:

11.03.2020 – Măsuri după declararea pandemiei

„Știrea acestei seri este faptul că Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat pandemie. Este o măsură care arată severitatea situației în care ne aflăm.

PSD nu poate rămâne indiferent în fața dificultăților prin care va trece populația și a formulat un set de măsuri economice și sociale, de sprijin și ajutorare, pentru a putea depăși cu toții această perioadă de grea încercare.

Una dintre cele mai importante măsuri la care ne-am gândit se referă la persoanele aflate în izolare/carantină, cărora statul trebuie să le asigure plata facturilor pentru utilități și suspendarea pentru 3 luni a plății ratelor bancare. De asemenea, ar trebui suplimentate bugetele primăriilor, prin transfer de la bugetul de stat, pentru a le asigura un coș minim de alimente celor aflați în izolare la domiciliu”.

17.03.2020 – România este în stare de urgenţă

„Vreau să cred că în această situaţie toată lumea va acţiona cu bună credinţă. Totuși, colegii din Parlament au remarcat faptul că decretul prezidenţial are destule chestiuni discutabile. Dau doar câteva exemple: o prevedere vagă privind posibilitatea demiterii celor aflaţi în funcţii de conducere, dar niciun fel de condiții precizate pentru cei care îi înlocuiesc, lipsa unor criterii stricte privind angajările de urgenţă în sistemul sanitar, astfel încât să intre în sistem doar cei care au cunoștințe de specialitate și de care e mare nevoie acum, în contextul epidemiei, măsurile de protecţie economică au un caracter prea general şi sunt prea puţine.

În plus, din contactele pe care le am cu sistemul medical din Iaşi, pot spune că sunt încă destule lucruri de remediat urgent: materialele de strictă necesitate care lipsesc din spitale (pentru cei din linia a doua, iar pericolul există în toate spitalele, nu doar în cel de boli infecţioase), din cabinetele medicilor de familie, numărul foarte mic de teste efectuate.

Despre acest aspect, directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății, Tedros Adhanom Ghebreyesus se arăta ieri, în deschiderea unei conferințe de presă, îngrijorat în privința insuficientei testări pentru noul coronavirus în majoritatea statelor. Citez: „Nu poţi stinge un incendiu dacă eşti legat la ochi. Statele nu fac suficient pentru a identifica şi testa fiecare caz potenţial de COVID-19 şi au tendinţa de a se axa pe măsuri de distanţare socială pentru a preveni răspândirea coronavirusului. Un mesaj simplu pentru toate ţările: testaţi, testaţi, testaţi”.

România a făcut circa 3.000 de teste, adică este una dintre ţările codaşe din acest punct de vedere. Oare Guvernul, Ministerul Sănătăţii nu ar fi trebuit să acționeze mai energic, mai din timp, să achiziţioneze mai multe teste, să achiziționeze aparatura necesară? Ar fi de dorit ca personalul care va fi angajat, prin dispozițiile decretului de instituire a stării de urgență, să fie pregătit pentru a lucra în condițiile epidemiei”.

23.03.2020 – Învăţământul în stare de urgenţă

„Învăţământul faţă în faţă a fost înlocuit cu cel la distanţă. Cum era de aşteptat pentru un sistem cu inerţie mare, sunt destule discuţii, au apărut diferite reacţii. Încep cu concluzia. Învăţământul online nu poate înlocui varianta clasică. Totuşi, în situaţia de criză în care ne aflăm, între a nu face nimic şi a avea o interacțiune prin mijloace electronice, a doua variantă este de preferat. Şi cred că această concluzie este valabilă atât pentru preuniversitar, cât şi pentru învăţământul superior. La acesta din urmă mă voi referi cu precădere, deşi unele aspecte sunt general valabile (cred că în preuniversitar situaţia este încă mai complicată, studenţii sunt mai obişnuiţi decât elevii să comunice cu profesorii prin mijloace electronice, existând o asemenea comunicare şi înainte de criză; ei au un grad de independenţă mai mare şi dispun într-o proporţie mai mare decât elevii de resursele necesare pentru comunicarea la distanţă – laptopuri, telefoane inteligente, etc.).

Există diferite abordări pentru noul mod de lucru. Varianta de preferat este aceea în care cursurile, seminariile şi acele laboratoare/proiecte ce se pot desfăşura la distanţă să fie ţinute la orele obişnuite. Eu cred că acestea chiar trebuie susţinute, folosind platformele de tip videoconferinţă, care sunt suficient de numeroase, iar multe nici nu generează costuri pentru învăţământ. A le transmite studenţilor doar materialul suport şi a aştepta apoi întrebări de la ei este opţiunea mai puţin eficientă.

Este clar că şi varianta videoconferinţă are punctele ei slabe. Sunt conştient că nu toţi cei 80 de studenţi pe care i-am avut conectaţi la unul dintre cursuri au stat atenţi timp de două ore în faţa calculatorului. Dar ceva interacţiune mai poate exista. M-am oprit din când în când, am pus întrebări şi am aşteptat răspunsuri. Sigur, acestea au venit doar de la câţiva studenţi. De asemenea, am fost plăcut surprins (e adevărat, nu prea des), când studenţii au avut intervenţii spontane, punând întrebări sau făcând comentarii, chiar în timpul expunerii, ceea ce însemna că ei chiar mă urmăreau. Evident, mi-aş dori mai multe asemenea interacţiuni, dar cam la fel se întâmpla şi la cursurile susținute în amfiteatru. Până la urmă, totul depinde şi de ce vrea fiecare student.

Repet, ideea fundamentală este că nu trebuie să abandonăm activitatea în această perioadă”.

6.04.2020 – Mai trebuie să existe lupta dintre putere şi opoziţie în perioada de criză?

„Îndemnul pe care îl auzim de la autorităţi, privind unitatea şi solidaritatea, este justificat. La fel ca într-un război, dacă vom fi uniţi ne va fi mai uşor, ne putem ajuta să trecem împreună criza. Există, din păcate o notă stridentă şi discordantă în aceste zile, anume continuarea luptei politice. Iar unele întâmplări sunt hilare: declaraţii contradictorii ale unor politicieni din acelaşi partid, un fel de competiţie despre „cine face mai repede un proiect legislativ pentru combaterea aspectului «X» al pandemiei”, cine are proiectul cel mai bun, apoi acuzaţii privind cine a copiat de la cine, un fel de luptă surdă între Guvern şi Parlament, încercări de a se bloca unele activităţi. Evident numai de aşa ceva nu are nevoie România.

Desigur, nici partidul din care fac parte – PSD – nu este fără de greşeală. Dar, pledoaria mea este pentru a fi ascultată chemarea la realizarea unui „Plan Naţional susţinut de întreaga clasă politică pentru combaterea efectelor crizei provocate de pandemia de coronavirus”, formulată printr-o scrisoare deschisă adresată liderilor celorlalte partide politice de Marcel Ciolacu, preşedintele interimar PSD. N-am să reiau conţinutul scrisorii, dar am să mă întreb retoric: Ce are greşit acest apel? De ce nu l-ar lua în considerare şi cei aflaţi la guvernare? Nu ar fi mai bine să lucreze toţi specialiştii dintr-un domeniu împreună, pentru a se ajunge la cea mai bună decizie? Deţin ei, singuri, adevărul absolut? Nu trebuie să se mai consulte cu nimeni? Într-o asemenea situaţie de criză nu se mai pune problema ce partid a câştigat şi care a pierdut, ci doar cum să minimizăm pierderile pentru România”.

8.04.2020 – Utilitatea învăţământului online acum şi după pandemie

„Consider că activitatea de învățare online este opțională numai în măsura în care ne lipsesc resursele, pentru că altfel ar trebui folosită de toată lumea în perioada asta, în așa fel încât să avem cât mai puțin de recuperat.

Există unele oportunități de creștere a bazei materiale privind învățământul la distanță, pe care România le-ar putea folosi/exploata în această perioadă și este păcat că nu face acest lucru.

Desigur, ne dorim cu toții să fim din nou față în față cu elevii și studenții. Dar tot ceea ce reușim să facem în această perioadă pentru un învățământ bazat pe tehnologii informatice rămâne ca o resursă care ne poate ajuta și în perioadele normale (pentru consultații, teme, proiecte).

Nu ar fi o investiție inutilă, temporară, ci una care ne va folosi în permanență”.

10.04.2020 – Noi prevederi privind desfăşurarea învăţământului superior în pandemie

„Mi s-a părut important să remarc apariția Ordinului nr. 4020/2020 privind derogarea de la prevederile legale în domeniul învățământului superior, pe durata stării de urgență pe teritoriul României.

Un ordin cu prevederi de interes pentru modul de desfășurare a învățământului superior în această perioadă, dar despre care, am constatat cu uimire că nu vorbește nimeni public, nici măcar instituția emitentă, adică Ministerul Educației.

Ordinul este aplicabil începând de azi, după ce a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 299 din 09 aprilie 2020.

Aș sublinia câteva prevederi foarte importante pentru modul de desfășurare a activității în universități, dar mai ales a viitoarelor examene:

– probele menționate pentru examenul de licență/diploma, dar și de disertație, precum și pentru susținerea tezei de abilitare, se pot desfășura și online, în baza unei proceduri aprobate de către senatul universitar, cu condiția ca universitatea să dispună de o platformă electronică adecvată. Susținerea în varianta online trebuie să fie înregistrată integral, pentru fiecare absolvent în parte, și arhivată la nivelul facultății sau la nivelul IOSUD (în cazul examenelor de abilitare);

– laboratoarele, proiectele și activitățile de cercetare care impun interacțiunea „față în față”, vor fi recuperate în sistem modular, intensiv, după încetarea stării de urgență;

– activitățile de evaluare a studenților se pot desfășura și online, în baza unei proceduri aprobate de către senatul universitar”.

15.04.2020 – Un proiect legislativ important aprobat de Senat

„Am pledat azi, în plenul Senatului, în vederea susținerii Legii L538/14.10.2019 (Senatul a fost cameră decizională), care să reglementeze desfășurarea activităților în sistemul de învățământ, în condițiile stării de urgență și în situația creată în acest an școlar și universitar.

Din păcate, colegii din PNL au hotărât să voteze împotriva legii, legându-se de un aspect birocratic – faptul că Senatul a modificat prea mult textul inițial din Camera Deputaților. Ca o mică precizare, acest text din Camera Deputaților a fost adoptat tacit în luna octombrie, când nu exista ideea stării de urgență.

Cu toate acestea, legea a fost adoptată. Dar suntem în Săptămâna Patimilor și mă abțin să comentez mai mult atitudinea PNL.

Totuși, dacă această lege va fi atacată la Curtea Constituțională, învățământul va rămâne în continuare în aer în această perioadă.

Mai exact, nu va exista suport legal în baza căruia să se desfășoare învățământ online, examene online sau în baza căruia să fie plătite cadrele didactice.

Mă întreb, retoric, merită sacrificat învățământul doar de dragul chichițelor birocratice?”.

16.04.2020 – Importanţa legiferării învăţământului online

„Despre discursul privitor la legiferarea învăţământului preşcolar, şcolar, preuniversitar şi universitar online, pe perioada stării de urgenţă sau de asediu, pe care l-am susținut ieri, în Senat, într-o relatare Agerpres:

«Senatorul PSD Doru Pănescu a explicat că, dată fiind situaţia în care activităţile online desfăşurate în ultima lună de profesori şi elevi sau studenţi pentru care nu există acoperire din punct de vedere legislativ, senatorii Comisiei de învăţământ au plecat de la un proiect existent şi au creat o mini-lege a educaţiei pentru starea de urgenţă».

«Fără să fiu patetic, un vot împotriva acestei legi ar însemna un vot împotriva învăţământului românesc», a afirmat, în cadrul dezbaterilor, Doru Pănescu”.

24.04.2020 – Încotro învăţământul românesc?

„Într-o perioadă de criză disputele politice ar trebui trecute în plan secund. De aceea am avut o reţinere după declanşarea stării de urgenţă, am tot sperat şi aşteptat intrarea într-o perioadă a dialogului, pentru găsirea de soluţii la problemele dificile pe care le ridică pandemia.

Totuşi, pe de o parte nu poţi ignora greşelile sau inacţiunea celor care şi-au asumat responsabilitatea guvernării (să nu uităm ce mult s-a dorit să se ajungă la „guvernul meu”), iar pe altă parte cei de la PNL par în continuare focalizaţi pe lupta cu PSD, cu Parlamentul, cu oricine îndrăzneşte să-i contrazică (a se vedea lipsa oricărei consultări cu Parlamentul, atacarea multor legi la Curtea Constituţională, etc.).

În contrast cu această atitudine, Senatul a aprobat ieri, în calitate de primă cameră sesizată, mai multe ordonanţe de urgenţă emise de Guvern. Parlamentarii PSD au analizat conţinutul proiectelor legislative și nu cine au fost inițiatorii (au remarcat acest lucru şi reprezentanţii PNL!). Astfel, s-a aprobat prelungirea valabilităţii voucherelor de vacanţă, facilităţi pentru managementul sistemului sanitar, acordarea de zile libere părinţilor pentru a sta acasă şi a-şi supraveghea copiii. Noi, senatorii PSD, am considerat că toate sunt măsuri corecte, necesare în perioada de criză pe care o traversăm.

Dar pare că Guvernul își arogă statutul deţinătorului adevărului absolut. Din nefericire, lucrurile nu numai că nu stau așa, dar sunt chiar la limita riscului. Și când spun asta mă refer în special la învăţământul preuniversitar, sector vital al Educației, dar în care puținele măsuri luate, dincolo de faptul că au venit foarte târziu, nu au fost deloc lămuritoare. Ba chiar au creat confuzii și frustrare, pe toate palierele – de la profesori, la părinți și elevi. În plus, Ministerul Educației şi Cercetării nu a comunicat cu ceilalţi factori de decizie, pasând responsabilitățile la nivelele inferioare, dar fără a da și soluții.

În recentul ordin al ministrului Educaţiei şi Cercetării, pe de o parte se instituie (la articolul 12) OBLIGATIVITATEA ca elevii să participe la activităţile de învăţare online. OBLIGATIVITATE deci, fără nicio nuanţă. Pe de altă parte, la un alt articol, li se cere inspectoratelor şcolare, unităţilor de învăţământ, să ia „măsuri pentru asigurarea condiţiilor necesare şi accesului la activităţi de învăţare” pentru preşcolarii şi elevii din mediile dezavantajate.

Dar știe ministerul câţi elevi nu au acces la internet?

Ştie ministerul câţi elevi din mediul rural nu au nici măcar semnal la telefon?

Şi pentru a rezolva toate aceste lipsuri cu ce se implică ministerul?

Nu mai vorbesc despre faptul că, prin astfel de măsuri, ministerul nu face altceva decât să creeze inechitate în sistem, să discrimineze și să nu acționeze ca o autoritate care are menirea de a gestiona unitar instituțiile de învățământ și politicile de educație.

Trebuie remarcat şi cât de târziu vine această reglementare. Chiar dacă ne-am imagina că toate autorităţile s-ar ocupa, cu maximă celeritate, începând de astăzi, de problema infrastructurii digitale pentru elevi (asta înseamnă proiecte, accesarea de fonduri europene, achiziţii), în cât timp îşi poate închipui cineva că problema se rezolvă? Deci cât de ancorat în realitate este ceea ce propune ministerul pentru finalizarea actualului an şcolar?

Suntem foarte aproape de ultima lună de şcoală, iar învăţământul nu mai poate aştepta.

Învăţământul are nevoie de soluţii, nu de orgoliile unor politicieni”.

12.05.2020 – O încercare de explicare a noului eveniment 15 – 17 mai – „Zilele prostiei Guvernului PNL”

„Aşa cum probabil ştiţi, vom avea un weekend deosebit. În perioada 15 – 17 mai, în România nu va mai fi nici stare de urgenţă, nici stare de alertă. Dar asta nu datorită unei minuni pe care ne-am dori-o – terminarea bruscă a pandemiei COVID-19, ci din cauza modului în care lucrează actuala guvernare. Încerc să dau o explicaţie acestui fenomen «iohannistic-orbanistico-liberal» (…)”.

21.05.2020 – Haosul în gestionarea crizei sanitare

„Este incredibilă babilonia și incertitudinea atât de vizibile și de prezente zilele acestea în „curtea” guvernului, vizavi de măsurile care se impun pentru gestionarea, în perioada stării de alertă, a pandemiei de COVID-19.

Dacă la început, în luna martie, unele dintre bâlbe, dintre stângăcii, declarațiile în contradictoriu, pe același subiect, ale guvernanților, puteau fi puse pe seama faptului că ne găseam într-o situație excepțională, astăzi nimic nu mai poate justifica bâjbâiala în care se complac.

Mă refer mai ales la ultimele două măsuri care au stârnit atâtea controverse în spațiul public – obligativitatea purtării măștii în spațiile închise și măsurarea temperaturii la intrarea în magazine și instituții.

Un guvern care afirmă cu fiecare prilej că s-a călit în focul bătăliei cu noul coronavirus nu poate ieși cu mesaje care se bat cap în cap vizavi de purtatul măștii – ba că este obligatorie pentru toți cei care intră într-un spațiu închis, ba că nu mai este obligatorie pentru toți, ci cu excepții (prezentatorii TV, bolnavii cu boli respiratorii, copiii sub 5 ani, elevii, în timpul orelor, dacă se respectă distanțarea fizică). Dacă există un purtător al virusului care nu poartă mască, probabilitatea de a transmite boala celor care au mască este de 70%. Astfel, prevederea din Ordinul comun MS-MAI cu privirea la obligativitatea purtării măștii este mai mult decât prost formulată, ca și cum cei care sunt exceptați ar fi și izbăviți de boală.

Incapacitatea Guvernului de a da, pe această temă, un mesaj clar, pe o singură voce, a creat haos și nemulțumire în rândul românilor. Efectele le-am văzut cu toții la televizor și, mai grav, e posibil să le vedem și în numărul de îmbolnăviri (…)”.

17.06.2020 – Unde este România educată? Unde este România normală?

„ Nu pot să uit modul în care în şedinţele comune ale comisiilor de învăţământ din Parlament, unde am întâlnit-o pe doamna Raluca Turcan, deputat şi actual viceprim-ministru (probabil având în sfera de activitate şi domeniul învăţământului), aceasta vocifera şi denunţa cu vehemență „politizarea PSD-istă”. Oare ceea ce se întâmplă acum la Ministerul Educaţiei şi Cercetării (MEC) cum poate fi catalogat? Au văzut doamna viceprim-ministru şi oficialii din minister scrisoarea transmisă de Alianţa Română a Universităţilor Tehnice (ARUT) către MEC, cu privire la felul în care se doreşte, printr-un ordin de ministru, să se reorganizeze Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare (CNATDCU)?

Este flagrant faptul că doamna Monica Anisie nu ştie că un ordin de ministru nu poate să contrazică o lege, precum este Legea Educaţiei Naţionale. Astfel, conform acestui ordin de ministru, printre atribuţiile CNATDCU apare: „evaluează dosarele de acordare a titlului de doctor”. Vreau să cred că este doar o proastă formulare, care lasă nepermis de mult loc de interpretare. Dar chiar și dacă vorbim despre o proastă formulare, ține de alfabetul minim al conceperii propunerilor legislative să știi că un ordin de ministru nu poate să conțină ambiguități, fiindcă se referă la direcții bine țintite ale domeniului, așadar implică deosebit de multă precizie.

Revenind, potrivit Legii Educației Naționale (LEN) aflată în vigoare, evaluarea dosarelor de doctorat, revine comisiei de doctorat. Așadar CNATDCU nu se poate substitui comisiei de doctorat. Pentru mai multă claritate, iată prevederea din LEN: „Comisia de doctorat evaluează și deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie tezei de doctorat”. Comisia este numită de universitatea ce organizează doctoratul, iar rolul CNATDCU este, așadar, acela de validare a tezei de doctorat şi nu de evaluare. Asta înseamnă că trebuie să existe un echilibru între rolul universităţilor, care, aşa cum se întâmplă şi în ţările cu un învăţământ avansat, atunci când acordă un calificativ pe o teză de doctorat, o fac cu toată responsabilitatea. Iar rolul CNATDCU trebuie să rămână, aşa cum prevede LEN, unul de validare a tezei, de către nişte specialişti pentru care reputaţia şi onestitatea nu se pot pune în discuţie.

Şi acum ajungem la un al doilea flagrant. Ce mai putem spune despre componenţa CNATDCU, dacă membrii consiliului general al CNATDCU, conducerea acestuia sunt numiţi de ministru, ca şi membrii panelurilor şi ai comisiilor de specialitate. Oare de ce nu apare în acest ordin de ministru nicio precizare privind vreo procedură de selecţie a membrilor CNATCDU? Totul va sta în pixul doamnei ministru? Doamna vicepremier, nu observaţi nimic? Asta nu e politizare?

Nu mai discut prea mult despre harababura organizatorică creată de noul ordin privind organizarea panelurilor CNATDCU. Conform noilor prevederi, de exemplu, un specialist din domeniul artelor spectacolului ajunge să coordoneze validarea pentru o teză de doctorat din teologie, sau invers, aspect comentat în detaliu în scrisoarea colegilor din ARUT.

Asta o fi România educată şi normală?”.

22.06.2020 – O iniţiativă legislativă finalizată

„Am reușit să duc la bun sfârșit procesul legislativ de modificare a articolului 286 din Legea Educației Naționale, inclusiv promulgarea Legii 80/2020, care stipulează acest lucru, astfel încât prevederile să fie aplicate începând din acest an universitar.

Este vorba despre statuarea faptului că „statele de funcții ale personalului didactic și de cercetare se întocmesc anual, prin stabilirea de norme universitare, înainte de începerea fiecărui an universitar și nu se pot modifica în timpul anului universitar”.

O modificare legislativă pe care am solicitat-o și pe care am reușit să o aduc Legii Educației Naționale, extrem de utilă în buna funcționare a universităților”.

9.07.2020 – Noul an şcolar şi universitar – un semnal de alarmă faţă de inacţiunea ministerului

„Creșterea zilnică a îmbolnăvirilor cauzate de virusul COVID-19 este îngrijorătoare, iar specialiştii în domeniu nu ne dau veşti foarte încurajatoare. Noul coronavirus nu va dispărea prea repede, astfel că trebuie gândite strategii pentru a ne desfăşura activităţile în contextul în care există acest pericol.

Dacă vorbim despre educaţie, profesioniștii în domeniu, asociațiile de specialitate sunt de acord că, sub o formă sau alta, ar trebui să gândim o strategie de reîntoarcere la școală din toamnă, atât în domeniul universitar, cât și în preuniversitar. În universităţi tocmai am parcurs perioada de sesiune. Dacă este să fiu onest, nu pot să nu remarc, după ce am corectat sute de teze, că rezultatele sunt mai slabe decât în alţi ani. Faptul că nu am putut discuta faţă în faţă cu studenţii, că orele practice s-au desfăşurat numai pe internet, frecvent simulând experimentele reale, nu avea cum să nu se reflecte în calitate.

Mă îngrijorează și faptul că Ministerul Educației şi Cercetării nu a lansat până în momentul de față o consultare națională pentru identificarea unor idei privind  întoarcerea la școală. Sau, dacă a făcut-o, a fost un proces selectiv, la care universitățile cu siguranță nu au fost invitate. Și nici Parlamentul (…)”.

21.07.2020 – Agentul electoral COVID 19

„COVID 19 este o boală care a determinat o pandemie, tema principală de discuţie de circa jumătate de an. Din păcate, subiectul este politizat excesiv şi la noi, şi în alte părţi ale lumii.

Nu-i pot înțelege pe cei care spun că boală nu există sau că nu este periculoasă. Medicii cu care am discutat mi-au spus clar: după ce te-ai infectat cu noul coronavirus, eşti ca la ruleta rusească. Fie rămâi asimptomatic, ceea ce înseamnă treci peste boală ca şi cum n-ai avut nimic, fie finalul e tragic. Din păcate, destui dintre cei infectaţi capătă sechele pulmonare grave, adică rămân cu afectarea funcţiei respiratorii.

Deși complicată, din cauza necunoscutelor în privința tratamentului, lupta cu această boală ar putea fi simplificată. Ar fi mai simplu, dacă toată lumea ar respecta nişte reguli clare: să poarte masca în mod corect (nu pentru a proteja barba, aşa cum văd adesea!), să păstreze o igienă elementară şi să evite aglomeraţia.

Intersecţia lumii politice cu noul coronavirus a fost, adesea, una criticabilă. Îmi este clar că s-a exagerat cu „hârtiile”. Dacă am aduna toată legislaţia legată de noul coronavirus, pentru toate domeniile, cred că ar fi mii de pagini. Când a ajuns în România, virusul s-a înconjurat de un maldăr de hârtii! Şi continuă să facă acest lucru. Iată doar un exemplu, dintre ultimele dispoziţii: ca un medic să poată testa un bolnav pentru care are suspiciuni clare, trebuie să facă o cerere, care va fi avizată de directorul medical. Dar ce titlu „frumos” are cererea: „Formular de însoţire probe recoltate de la cazul suspect Covid-19, elaborat de Centrul naţional de supraveghere şi control al bolilor transmisibile”. În loc să-i lase pe medici să se ocupe de pacienţi, în loc să fie folosite proceduri cât mai simple, ai noştri guvernanţi inventează documente.

Ce să mai spunem de bolnavii cronici… Eu aş face o moţiune de cenzură (sau mai multe) numai cu povestea lor. Încă sunt secţii de boli cronice închise, iar pentru a interna un bolnav este de parcurs o birocraţie stufoasă, trebuie obţinute tot felul de aprobări. De ce nu se mai poate reveni la o conduită medicală care să nu-i pedepsească pe bolnavii non-COVID?(…)”.

21.07.2020 – O lege bună pentru învăţământ, votată de toţi parlamentarii, dar nu şi de cei aflaţi la guvernare

„Astăzi, în Sesiunea extraordinară care continuă la Senatul României, am votat Propunerea legislativă pentru modificarea şi completarea Legii Educaţiei Naţionale nr.1/2011, L363/2020.

Sunt de remarcat câteva dintre prevederile acestui proiect de lege, aspecte ce au fost atent analizate, pe parcursul mai multor şedinţe, în Comisia de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport a Senatului. Astfel, la solicitarea expresă a părinţilor, în limita numărului de locuri, pot fi înscrişi în învăţământul preşcolar copiii cu vârsta de minimum doi ani, asigurându-se finanţarea corespunzătoare. În acest fel, un copil care împlineşte trei ani, de exemplu, în luna octombrie, va putea fi  înscris în învăţamântul preşcolar, dacă părinții doresc acest lucru.

De asemenea, norma didactică a unui consilier şcolar se stabileşte pentru un număr de 500 de elevi sau 300 de preşcolari. Este un compromis pentru ceea ce înseamnă necesitatea de consiliere a copiilor în condiţiile de azi, când, pe de o parte este necesar un suport şi o îndrumare continuă a copiilor, iar pe de altă parte există mereu restricţii financiare pentru învăţământ.

O prevedere importantă este aceea cu privire la limitarea numărului de şcolari care pot face parte dintr-o clasă. De exemplu, în învaţământul primar clasa va cuprinde în medie 17 elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 22, iar în învaţământul gimnazial clasa va cuprinde în medie 22 de elevi, dar nu mai puţin de 10 şi nu mai mult de 26. În situaţii excepţionale, formaţiunile de preşcolari sau de elevi pot funcţiona peste efectivul maxim, dar nu cu mai mult de trei preşcolari sau elevi. Este un aspect pe care l-am solicitat şi eu, în mod repetat, prin declaraţiile şi interpelările pe care le-am formulat: nu se poate face un învăţământ de calitate cu clase supraaglomerate. Asta cu atât mai mult cu cât situaţia epidemiologică actuală impune o restricţionare a numărului de copii din clase (…)”. 

1.08.2020 – „România educată” nu știe cum va începe școala

„Ştim cu toţii ce importanţi sunt primii paşi ai copiilor în mediul educaţional. Iar primele reguli de comportament le învăţăm la grădiniţă. Acolo, cei care nu ştiu deja de acasă, află că nu e frumos să arăţi cu degetul. Președintele, care ar trebui să aibă un rol important în viaţă ţării, ne-a demonstrat, într-o recentă ieşire publică, pe care nici nu îndrăznesc s-o calific, că nu ştie nici măcar această regulă elementară.

Nu vreau să mai analizez comportamentul acestui personaj. Necazul este însă că el are o influenţă asupra sistemului de învăţământ românesc, iar acesta este foarte aproape de un impas grav. Iar cei care ar trebui să rezolve criza sunt total depăşiţi de situaţie (…)”.

6.08.2020 – Ce ştim şi mai ales ce NU ŞTIM despre începerea anului şcolar şi universitar

„După precizările făcute ieri de autorităţi am „aflat” câteva lucruri pe care deja le ştiam: anul şcolar în învăţământul preuniversitar va începe pe 14 septembrie, există o dorinţă a tuturor actorilor din învăţământ de a reveni în şcoli şi universităţi, dar revederea, faţă în faţă, a copiilor şi tinerilor cu cadrele didactice va depinde de situaţia epidemiologică. 

Rămân încă foarte multe întrebări nelămurite, probleme deschise. Mă opresc, într-un efort de sinteză, la doar zece dintre acestea (…)”.

19.08.2020 – Începerea noului an universitar: fiecare să se descurce cum poate!

„Ministerul Sănătății a publicat, spre dezbatere publică, regulile sanitare și de protecție pentru începerea școlii (sistemul preuniversitar). Există o serie de recomandări întocmite pentru căminele-internat, pentru cantine și pentru mijloacele de transport pentru elevi. În ce privește cazarea, camerele vor fi repartizate în funcție de efectivele de elevi, cu respectarea distanțării fizice de cel puțin 1 m între paturi. De asemenea, vor fi atribuite camere individuale sau, dacă acest lucru nu este posibil, camerele vor fi ocupate de elevi din aceeași grupă, pentru a limita amestecarea elevilor din grupe diferite.

Dacă ne uităm la aceste măsuri cerute pentru căminele din preuniversitar, ne putem gândi că asemenea cerințe se vor regăsi și la cazarea în cămine a studenților, cerințe care, la gradul de ocupare a căminelor studențești, sunt cu totul utopice. În plus, distanțarea paturilor la un metru unul față de celălalt, în camere, nu ajută cu nimic, în condițiile în care o distanță corectă ar fi de 2 m-2,5 m.

Lucrurile sunt, așadar, haotice, grăbite, făcute pe genunchi, ceea ce arată un anumit grad de iresponsabilitate din partea celor care întocmesc aceste măsuri (…)”.

1.09.2020 – Guvernul „Pepsiglas”

„Mă simt solidar cu colegii mei din mediul universitar, dar și cu profesorii din preuniversitar, cu părinții și elevii din această țară, cu sindicaliștii din învățământ, care și-au arătat nemulțumirea, printr-o scrisoare deschisă adresată Guvernului României, pe fondul panicii instalate la nivel social, generată de apropiata deschidere a anului școlar și universitar.

Semnatarii scrisorii susțin că la nivelul instituțiilor de învățământ superior, dar și al școlilor este o stare de incertitudine și de haos – informațiile clare dinspre decidenți lipsesc, nu se știe ce măsuri trebuie luate concret, nu există echipamente de protecție, dezinfectanți, personalul nu este suficient. Mai mult, nici măcar nu se știe sigur – și citez din scrisoare – „cine asigură dezinfectanții, cine asigură măştile necesare protecţiei elevilor, studenţilor şi profesorilor, cine şi cu ce resurse achiziționează laptopuri/tablete și pentru ce categorii”.

De aceea, aceiași semnatari solicită guvernanților să pregătească instituțiile de învățământ în regim de maximă urgență, dar cer, de asemenea, și o întâlnire cu reprezentanții Guvernului și ai autorităților locale, pentru a putea discuta concret toate aceste probleme.

Pare că deși bravează, făcând din începerea școlii o mostră de curaj cu iz populist, numai bună de scos în față în plină campanie electorală, Guvernul PNL nu e conștient sau nu-i pasă de consecințele începerii anului școlar/universitar fără ca toate măsurile necesare să fie luate cu maxim simț de răspundere (…)”.

18.09.2020 – Noul an școlar, o „rană” educațională deschisă

„Se încheie azi prima săptămână din noul an școlar și semnalele din teritoriu nu sunt deloc bune, iar perspectivele deloc încurajatoare. Învățământul online se desfășoară haotic, nesistematizat, parte semnificativă dintre elevi au început școala online fără a avea un dispozitiv de pe care să poată lucra (tabletă sau telefon). Din acest punct de vedere, situația din mediul rural, cu precădere în satele izolate sau mai îndepărtate de centrul de comună, este dramatică. Se îngrădește, astfel, dreptul copiilor la educație, drept statuat în Constituție.

De asemenea, conform unei statistici prezentată pe site-ul oficial al Ministerului Educației, 2.800 de școli nu au nici acum conexiune la internet, așadar nu pot face activități didactice online.

O altă problemă este că Ministerul Educației şi Cercetării nu a reușit să asigure existența unor platforme educaționale special adaptate pentru activități de predare-învățare, care să fie folosite unitar, în toate școlile din țară și să dea coerență sistemului de învățământ. Și că profesorii și elevii sunt în continuare nevoiți să recurgă la soluții nepotrivite, de tip conferință (platformele Zoom sau Classroom). În plus, poate cea mai gravă chestiune e aceea că profesorii nu știu să utilizeze aceste resurse educaționale online; nu au aceste aptitudini și nici nu au fost încurajați să și le perfecționeze (…)”.

1.10.2020 – Despre deschiderea anului universitar

„Începând din 28 septembrie (sau în cazul universităţilor agronomice chiar mai devreme), pe rând, uitate de minister și lăsate în baza autonomiei de care s-a folosit Guvernul atunci când a vrut să nu-și asume răspunderea, universitățile își redeschid porțile și încep un nou an, chiar dacă cei mai mulți dintre studenți vor învăța online.

Efectele dezorganizării s-au văzut în funcție de universitate, de pregătire și de capacitatea managerilor acestora. Dacă luăm exemplul Iașului, rectorii de la toate universitățile au solicitat din timp Ministerului Educației şi Cercetării un angajament ferm cu privire la stabilirea protocoalelor necesare pentru avizarea spațiilor de către DSP Iași. Varianta propusă de minister, cu primirea avizelor doar cu şapte zile înainte de începerea cursurilor, a fost în mod clar criticată. Abia după intervenţia Consiliului Naţional al Rectorilor (aceasta s-a desfăşurat între 17-20 septembrie) a fost modificat termenul pentru avizarea de către DSP-uri, dar era deja foarte târziu.

Astfel au apărut destule consecinţe. Universitățile începuseră procedura de cazare, își stabiliseră modalitatea de începere a cursurilor și au comunicat studenților ce ani vor veni la școală, ce ani nu vor veni, cine va face cursuri exclusiv online, etc. Cum să acorzi pentru organizarea venirii studenților într-un oraș universitar ca Iașul, cu o populație studențească de peste 50.000 de persoane, un termen atât de scurt? Cum să se rezolve cazarea, transportul și să se pregătească să vină la Iași în mai puțin de șapte zile? Cu o capacitatea de cazare în campusuri redusă la o treime față de cea de dinainte de pandemie, când oricum era prea mică pentru întreaga populație academică, cum aveau să își caute tinerii chirie la un preț rezonabil în șapte zile?(…)”.

19.10.2020 – Criza vaccinului antigripal

„Poticnelile din sistemul public de sănătate par că nu mai iau sfârșit.

Pe lângă incoerența măsurilor de până acum și pe lângă lipsa unei viziuni strategice privitoare la gestionarea pandemiei, azi România se confruntă cu o altă problemă fierbinte – lipsa, atât din farmacii, cât și de la medicii de familie, a vaccinurilor antigripale.

Distribuite prin programul național de vaccinare antigripală, dozele ar fi trebuit să se afle deja în cabinetele de medicină de familie pentru ca medicii să poată parcurge calendarul vaccinării, mai ales în ce privește persoanele vulnerabile.

În loc de asta, în plină pandemie, când suntem avertizați de către toți epidemiologii că este de dorit să combatem gripa sezonieră, pentru a nu exista risc dublu de infectare, Ministerul Sănătății este incapabil să asigure distribuirea necesarului de vaccin în teritoriu.

Este inexplicabilă inerția Ministerului Sănătății în această situație, așa că am formulat, pe cale parlamentară, o întrebare către ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, prin care solicit lămuriri foarte precise”.

16.11.2020 – Tragedia de la Piatra Neamţ şi autostrada A8

„Înainte de toate, aș vrea să-mi exprim întreaga compasiune pentru victimele incendiului de sâmbătă seară, de la Spitalul Județean Piatra Neamţ, şi să transmit condoleanţe familiilor acestora.

În fața acestei drame nu putem și nici nu trebuie să rămânem indiferenţi. Şi pentru că încă sunt în aşa-zisa lume politică, nu pot să nu fac două observații:

În România, politizarea excesivă a unor domenii, cum este și cel al sănătății, este o prioritate a clasei politice. Or Sănătatea, într-o ţară civilizată, n-ar trebui să aibă nicio legătură cu politica. Am susținut întotdeauna și cred la fel și acum că managerii de spitale nu trebuie numiți politic, că singurul criteriu care ar trebui să conteze în asigurarea managementului spitalelor este cel al competenței. La nivel de grupuri parlamentare, au fost discuții și unii dintre noi am susținut această idee. Dar ea nu a căpătat adeziunea necesară pentru a fi legiferat un mecanism în care directorii de spitale să fie aleşi precum cei cu funcţie de conducere din universităţi. Adică să fie aleși de corpul medical din instituția spitalicească pe care doresc să o conducă. Învăţământul superior este mai puţin atins de acest flagel, al imixtiunii politicului, tocmai datorită modului de stabilire a celor aflaţi în funcţii de conducere. De ce nu s-a putut legifera niciodată un astfel de mecanism? Pentru că nu se formează o masă critică necesară în rândul parlamentarilor. Pentru că majoritatea politicienilor, indiferent de partidul din care fac parte, doresc să mențină actualul mecanism, deoarece reprezintă o uriașă pârghie de putere în teritoriu. Iar teritoriul aduce voturi. Serviciu contra serviciu”.

1.12.2020 – Ziua naţională a României

„Acest 1 decembrie este ultimul pe care-l marchez în calitate de parlamentar român. Ca senator, am încercat în toți acești patru ani de mandat să urmăresc direcțiile de acțiune pe care mi le-am propus de la început: creșterea calității învățământului, sporirea finanțării în Educație şi o folosire mai eficientă a banilor, facilitarea accesului la educație, asigurarea echilibrului între oferta universitară și cerințele pieței muncii.

Însă am constatat cu amărăciune, din păcate de prea multe ori, că Educația, ca domeniu, încă nu este o prioritate pentru mulți dintre parlamentarii români, că nici măcar în această privință nu există consens sau unitate în acțiune.

Mi-aș fi dorit ca la acest 1 decembrie de sfârșit de mandat să fi putut spune că avem adoptată o nouă Lege a Educației, formulată în spiritul unei reforme structurale profunde, cu metode și conținuturi de secol XXI, care să dea posibilitatea ca oferta școlii românești să se îmbine ca într-un puzzle perfect cu ceea ce piața actuală a muncii are nevoie.

Mi-aș fi dorit ca sărbătoarea întregirii țării să ne găsească mai uniți, mai apropiați unii de ceilalți, nu doar din spirit de patriotism, ci și în planul concret, al existenței noastre ca cetățeni – în aspirații, în felul în care ne proiectăm viitorul. În fapt, pandemia aceasta a reușit să ne arate așa cum suntem, cu adevărat, a devoalat multe din defectele noastre, în special pe cele ale clasei politice. Asta nu înseamnă însă că nu mai putem spera, că lucrurile nu se mai pot schimba, iar 6 decembrie va fi un moment de cotitură. Mai sper că vom şti să facem alegerea cea mai bună, că aceia care ne vor reprezenta în Parlament vor şti să refacă unitatea.

Dacă 2020 a fost anul pandemiei, izolării și carantinării, ține de noi să transformăm anul următor într-unul al unității naționale”.