După patru ani de activitate parlamentară s-ar putea presupune că ştiu răspunsul la această întrebare de tip hamletian. Din păcate, nu e chiar aşa. Şi asta nu pentru că timpul a fost prea scurt, ci pentru că argumentele pro şi contra rămân, în mare parte, ca la momentul intrării mele în politică. Încerc să le enumăr aici, fără a avea pretenția că le pot epuiza. Ca un exercițiu de onestitate.

Pro activitate politică

Nu poţi schimba lumea politică doar din exteriorul ei; schimbarea necesită şi o implicare directă.

Ca parlamentar, la modul principial, ai acces la multe informaţii. În subordinea Parlamentului sunt numeroase instituţii (un coleg, exasperat că lucrurile nu se mişcă, ne-a pus, la un moment dat, la dispoziţie o listă cu entitățile din subordinea Parlamentului şi aceasta este una consistentă). Din păcate, foarte frecvent, întrebări şi interpelări formulate de noi, parlamentarii, pe aspecte concrete, adresate de obicei către ministere, primesc răspunsuri cu caracter formal, răspunsuri vagi, care ocolesc esența şi nu ai mijloace să contracarezi o asemenea situaţie. De altfel, nu mă pot abţine să nu remarc modelul pe care îl oferă, în acest sens, chiar, preşedintele Iohannis (adevărat, nu este singurul), la conferinţele de presă, atunci când ocoleşte răspunsurile concrete la întrebările care nu-i convin. Deci, ideea că un parlamentar are multă putere este discutabilă.

Sigur, chiar şi aşa, au existat momente în care am simțit că am reușit să fiu util din postura de senator. Câteva exemple care îmi vin în minte:

  • am inițiat și derulat proiectul „Tineri de zece. Cariere acasă”, de atragere a tinerilor cu performanțe spre a se dezvolta profesional în România;
  • în urma demersurilor pe care le-am întreprins, a fost adusă la Iași și expusă la Muzeul Unirii din Iași, în perioada 27 aprilie – 8 iulie 2018, sabia de învestitură a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, piesă aflată în patrimoniul Ministerului de Externe;
  • am susținut proiectele Iaşului în Anul Centenar, ca membru în Comisia specială a Parlamentului. Datorită intervențiilor mele și discuțiilor pe care le-am purtat cu secretarul de stat Ion-Ardeal Ieremia, de la Ministerul Culturii și Identității Naționale, au fost deblocate proiecte precum: restaurarea Monumentului Eroilor din Primul Război Mondial din Cimitirul „Eternitatea”, realizarea monumentului „Iași – Capitala celor trei Mari Uniri”, restaurarea Casei „General Berthelot. Pentru acest sprijin am primit mulţumiri (e adevărat doar în particular, nu în public) chiar de la unele oficialităţi ale Iaşului, din tabăra adversarilor PSD;
  • discursul rostit la 1 decembrie 2018, în Sala Voievozilor, de la Palatul Culturii, în faţa ieşenilor şi nu numai;
  • propunerea legislativă (chiar promulgată!) pe care am inițiat-o pentru aprobarea statelor de funcţii din universităţi la un moment de timp adecvat.

De asemenea, discuţiile de la cabinetul de parlamentar în care adeseori nu doar am înţeles necazurile ieşenilor, dar am şi reuşit să-i ajut (e adevărat, am reușit mai puţin decât mi-aş fi dorit) au fost şi acestea momente în care m-am simţit util:

  • rezolvarea unor probleme ce țin de salubritatea și amenajarea urbană – repararea unor scări de trecere publică, curățarea Esplanadei „Oancea” din Tătărași și deschiderea cișmelelor publice existente pe esplanadă;
  • stabilirea și reactualizarea drepturilor de pensie pentru persoanele care au adeverințe care atestă formele de retribuire obținute în acord global;
  • modificarea Legii 220/2008, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile, în sensul sprijinirii producătorilor locali – persoane fizice, care au panouri solare și care produc o cantitate de energie mai mare decât cea consumată.

Au fost şi momente, în care, din postura de parlamentar, am putut acţiona pentru rezolvarea unor probleme concrete pe care mi le-au adus în atenție unele instituții din Iași:

  • am susținut demersurile Studioului TVR Iași de identificare și alocare a unui spațiu corespunzător desfășurării activității de televiziune;
  • am dat curs solicitărilor venite din sistemul sanitar, pentru finalizarea dotărilor pentru secția de bolnavi cu arsuri de la Spitalul „Sfântul Spiridon”, dar și pentru obținerea de fonduri destinate refacerii Institutului de Boli Cardiovasculare Iași, după incendiul din aprilie 2018;
  • am solicitat la nivel de minister clarificarea modului de acordare a sporului pentru personalul din muzee (solicitare primită de la Sindicatul Complexului Național Muzeal „Moldova” Iași);
  • am clarificat și susținut soluționarea unor probleme privind ȋnvățământul superior, conform unor solicitări primite de la mai multe universități din Iași, de la membri ai comunității academice: admiterea la modulele de pregătire psihopedagogică, organizarea masteratelor didactice, modul de evaluare a școlilor doctorale, modul de clasificare a universităților, accesul liber la rezultatele cercetării științifice, creșterea subvenției pentru studenți, plata unor diferențe salariale, modul de calcul al contribuțiilor după schimbările legislative ȋn domeniul fiscal, construirea a patru noi cămine studențești ȋn Iași, finalizarea bazinului de înot din Campusul studențesc „Tudor Vladimirescu”.

Contra implicare politică

Dar lumea politică nu este una plăcută. Sunt câteva lucruri care frapează  – lipsa de onestitate, minciuna, felul în care atunci când ai în faţă pe cineva de la un partid „adversar” trebuie să inventezi ceva pentru a fi împotrivă, chiar şi când lucrurile sunt evidente pentru toată lumea. Ca exemplu, destul de multe propuneri legislative plecate de la Comisia de învăţământ, ştiinţă, tineret şi sport (unde, aşa cum am mai spus, lucrurile erau judecate fără patimă politică, asta reprezentând excepţia) au fost atacate de Guvernul PNL sau de preşedinte (aflat, evident, în aceeaşi tabără), doar pentru că ar fi existat riscul să fie etichetate ca provenind de la PSD. Câteva exemple, dintre cele mai recente: reducerea numărului de elevi alocaţi unui consilier şcolar, reducerea încărcării elevilor şi a efectivelor claselor, o mai mare flexibilitate pentru cheltuirea banilor de către universităţi, şi, desigur, chestiunile cu implicaţie financiară – creşterea alocaţiilor, a salariilor profesorilor, aspecte pentru care un guvern de dreapta nu găseşte niciodată resurse. Toate acestea sunt exemple despre care tind să cred că ar fi fost tratate altfel, dacă nu ar fi venit dinspre PSD. Nu mai vorbesc despre situația inacceptabilă, generată de fostul premier Orban, de păstrare în funcție a ministrului Monica Anisie, după o coordonare dezastruoasă a Educației pe timp de pandemie.

Când am început activitatea politică, mi-am propus, ca un scop personal, să verific dacă într-adevăr este tautologic enunţul: „politicienii sunt mincinoşi”. Din păcate, experiența acestor patru ani mi-a arătat că sensul enunțului este cât se poate de real. Nota bene: mă includ în universul politicienilor, altfel aş fi necinstit.

Dacă îmi aduc aminte ce am promis în campania electorală din 2016 şi compar cu situaţia de acum, îmi dau imediat seama cât de „adevărate” au fost vorbele mele din urmă cu patru ani. Unde e autostrada Iaşi – Târgu Mureş? Unde este o nouă clădire a Filarmonicii? Și încă multe altele. Fără a încerca să mă scuz, știu că vina este şi una colectivă. Echipa PSD, în general, şi în particular cea de la Iaşi, a făcut destule greşeli. Am avut guvernarea, am avut majoritatea în Parlament, am transpus în practică o parte din programul de guvernare cu care am plecat (există şi o parte plină a paharului, dacă ne gândim la creşterea nivelului de trai din timpul guvernării PSD, la schimbarea salarizării pentru medici, la facilităţile de transport pentru studenţi, la programul Start-up Nation, la susţinerea agriculturii), dar am schimbat guverne, am dat deoparte oameni care-şi făceau treaba, n-am păstrat un adevărat spirit de echipă. Iar aceste greşeli ne-au făcut pe noi, cei din PSD, să terminăm mandatul de parlamentari într-o notă mai degrabă gri. Nemaiavând majoritate în Biroul Permanent al Senatului, am fost doar spectatori, urmărind felul în care ceilalţi colegi boicotează activitatea parlamentară în aşteptarea unei noi componenţe a Parlamentului, mai convenabilă. Şi acest final de mandat arată lipsa de fair-play a politicienilor – sunt oricând gata să folosească tertipuri de procedură, pentru a pune beţe în roate celor pe care îi consideră adversari politici.

Lumea politică este, așadar, una complicată, amestecată şi cred că reflectă mai mult aspectele negative din societate. În plus, lumea politicienilor este una semi-închisă. Dacă ajungi într-o poziţie de demnitar, ai avantaje materiale clare, iar din punctul de vedere al pregătirii profesionale, practic nu se impune niciun filtru. Mulți dintre politicienii care au funcţii importante nu ştiu să scrie şi să vorbească corect, nu au cunoştinţe generale elementare. Și este cât se poate de clar că cei aflaţi într-o asemenea situaţie favorabilă țin cu dinții să nu piardă funcţia obţinută pe cale politică. Cum să faciliteze, prin urmare, intrarea altora în lumea lor?

Asemenea situaţii, când se ivesc, sunt excepții. În urmă cu patru ani a fost un val pentru a aduce printre politicieni câteva cadre didactice sau personalităţi din lumea academică. Acum pandemia a făcut ca medicii să devină atractivi. Dar chiar și ei tot excepţii rămân.

În concluzie, trebuie să ai destul curaj şi energie pentru a intra în lumea politică şi, dacă o faci, ai adesea un sentiment de insatisfacţie, constatând că bunele tale intenţii nu se pot concretiza. Ca să închei într-o notă optimistă, experienţa mea în politică nu trebuie să ne ducă la concluzia că problema nu are soluţie. Nu este imposibil ca, în timp, şi în politica românească să ajungem la acea masa critică necesară, astfel încât onestitatea şi interesul general să prevaleze în fața intereselor personale ale unor politicieni.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *