Pe 29 martie 2013, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR), uniune condusă de fostul comentator sportiv Doru Dinu Glăvan, a solicitat Academiei Române „autentificarea de creație a jurnalismului și publicisticii”. Solicitarea a survenit în contextul existenței Legii 8/2006, privind instituirea unei indemnizații pentru pensionarii sistemului public care sunt și membri ai uniunilor de creatori de utilitate publică.

Academia s-a pronunțat asupra acestei solicitări printr-un răspuns cuprins în Adresa nr. 320/18.04.2013, formulat de Secțiile de Filologie și Literatură și respectiv de Arte, Arhitectură și Audiovizual. Potrivit acestui răspuns, „actul jurnalistic, publicistic din presa scrisă și cea audiovizuală constituie un act de creație a jurnalistului, când produsul este de calitate și respectă Codul deontologic al profesiei de jurnalist. Calitatea actului de creație jurnalistică poate fi stabilită numai de Uniunea de profil a breslei, adică Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, pe baza criteriilor de ordin estetic și deontologic”. Cu alte cuvinte, calitatea actului de creație jurnalistică poate fi decisă de această uniune, singura asociație de presă care a dobândit statutul de utilitate publică.

Însă UZPR nu este o uniune care să reprezinte breasla presei, așa cum se autoproclamă. Potrivit universitarului Marian Petcu, specialist în istoria presei periodice românești, această formă asociativă se revendică de la Uniunea Ziariștilor înființată în 1919, susținând că, după 1990, Uniunea s-a refăcut „pe baza statutului inițial”. Or acest lucru este cu totul departe de adevăr.

În 2016, Parlamentul a adoptat proiectul de lege referitor la completarea Legii 8/2006, la propunerea UNPR, pe baza rezoluției Academiei Române, jurnaliștii fiind introduși și ei în categoria creatorilor.

În octombrie 2017, în UZPR erau înscriși 2.000 de membri din care 750 sunt pensionari. Majoritatea membrilor sunt foști jurnaliști proveniți din presa comunistă sau din presa militară și nu sunt reprezentativi pentru jurnalismul românesc. Aceștia s-au format şi au lucrat în perioada comunistă, când reperele profesiei erau altele, comparativ cu cele ale jurnalismului de piaţă (de cerere şi de ofertă). În plus, înscrierea în UZPR nu este supusă criteriilor de performanță în meseria de jurnalist. Astfel, potrivit descrierii de pe site-ul Uniunii, se pot înscrie oricare dintre următoarele categorii: „directori de publicaţii, redactori, realizatori, publicişti comentatori, fotoreporteri sau colaboratori de presă, studenţi ai facultăţilor de profil jurnalistic, reporteri/colaboratori care lucrează în presă”.

În altă ordine de idei, însăși încadrarea jurnalismului în categoria activităților de creație artistică înseamnă, practic, anularea misiunii acestei profesii, care este aceea de a informa și nu de a crea. La rigoare, în Jurnalism există doar câteva paliere care se pot înscrie cu adevărat în zona de creație: partea de reportaj (în presă scrisă și televiziune), emisiunile culturale (în radio și televiziune), filmele documentare, jurnalismul cultural (revistele de cultură, emisiunile de cultură din radio și din televiziune).

Potrivit profesorului universitar Mihai Coman, specialist în presa periodică românească, pretextul celor care invocă actul de creație în jurnalism este „presa intelectuală, literară, de secol XIX și început de secol XX, mai precis articolele și genurile de opinie. Dar acestea sunt forme de manifestare ale unor intelectuali, care își transmit ideile folosindu-se de diverse suporturi de difuzare, între care, dar nu exclusiv, și presa. Autorii acestor texte nu sunt considerați de nicio lucrare serioasă din domeniul sociologiei mass-media drept jurnaliști. Pentru că nu îndeplinesc definiția clasică, fundamentală, a profesiei de jurnalist – așa cum s-a conturat ea în modernitate”.

Pe scurt, UZPR echivalează termenii de publicist și jurnalist, pentru a-și atinge scopul, aspect ce este evident criticabil.

În aceste condiții, i-am adresat președintelui Academiei Române următoarele întrebări:

1. Considerați că rezoluția din 18.04.2013 a Academiei Române, privind „autentificarea de creație a jurnalismului și publicisticii” a fost suficient de bine argumentată? Ar putea acesta să fie reevaluată, având în vedere că evaluarea calității actului jurnalistic rămâne la bunul plac al unei Uniuni cu statut de monopol, nereprezentativă pentru acest domeniu?

2. De ce instrumente dispune, legal, Academia Română, pentru a stabili dacă UZPR îndeplinește criteriile de încadrare în ceea ce numim „uniune de creație artistică”?

Am solicitat răspuns scris și vă voi prezenta poziția Academiei Române după ce voi primi un răspuns oficial în acest sens.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *