Sursă foto: fancycrave1, Pixabay

Anul școlar a început de aproape trei săptămâni, iar școlile „cad” din scenariile verde sau galben în cel roșu ca ostașii pe front. Este limpede că nu puteam să nu începem anul, atât cel școlar, cât și cel universitar, dar lipsa de viziune a Ministerul Educației şi Cercetării produce consecinţe dramatice. Încăpățânarea de a forța desfășurarea activității față-în-față în marile aglomerații urbane, unde distanțarea elevilor a fost aproape imposibil de realizat, a avut drept consecinţă trecerea școlilor în scenariul roșu – practic, unde erau și în starea de urgență.

Din păcate, situaţia este la fel de rea ca în primăvară din punct de vedere al realizării activităţilor didactice on-line. Deși ministerul a avut timpul necesar să afle nevoile şcolilor privind echipamentele ce trebuiau achiziționate pentru ca elevii să poată participa activ la orele on-line, licitațiile sunt încă în desfășurare și șchioapătă, după ce a fost anulat o dată, integral, procesul. Aţi anunţat, doamna ministru, că au fost atribuite contracte pentru achiziția a circa 190.000 de tablete, număr insuficient chiar și după cifrele subdimensionate ale ministerului, fiindcă nevoile din țară sunt mult mai mari decât cele 250.000 de unităţi socotite din „pix” la Palatul Victoria. Şi, subliniez, nici măcar aceste tablete nu au ajuns la elevi, deşi suntem în octombrie.

Incapacitatea actualului guvern ne-a adus aici. Incapacitatea de a gândi o soluție hibridă şi viabilă din start, care să nu supraîncarce nici profesorii și nici elevii, care să nu se bazeze exclusiv pe tehnică și tehnologie, pentru a nu adânci și mai puternic hăul creat între urban și rural, între accesul la resurse și lipsa celor mai elementare necesități pentru a putea pretinde o educație normală. Avem zeci de cadre didactice contaminate pe săptămână, elevi care vin cu boala de acasă, alții care se duc cu ea din clasă, școli închise claie peste grămadă de pe o zi pe alta, profesorii improvizând, cu toate puterile care le-au mai rămas, ore care să aibă măcar alura celor pe care le-ar fi ținut în condiții normale.

Trebuie să fim sinceri şi să remarcăm derularea evenimentelor. Miza a fost evidentă: să deschidem școlile fără a le asigura condiţiile necesare, pentru că urmau alegerile locale și oamenii trebuie să simtă că lucrurile se întorc la normal. Copiii merg la școală, părinții pot merge la muncă. Se simte iz de normalitate, organizarea campaniei electorale şi a alegerilor este susţinută de această normalitate mimată; nu ne interesează consecinţele, nici cele privind educaţia, nici cele privind sănătatea. Ecuația cu iz politicianist ne-a adus astăzi la peste 3.000 de infecții noi pe zi, în ciuda faptului că Guvernul aruncă pisica în curtea oamenilor care nu ar respecta regulile sanitare impuse.

Realitatea este următoarea: 32% dintre copiii României nu au acces la educație on-line. Un studiul IRES arată că numărul copiilor care nu pot participa la educația on-line este de 903.870 elevi, de 3,6 ori mai mare decât evaluarea Ministerul Educației și Cercetării. În țara unde analfabetismul funcțional era aproape de 50% în condiții în care nu ne aflam sub auspiciile unei pandemii, vom ajunge să ne temem de acest procent în anii care urmează.

La o lună de zile de la începerea școlii, doamnă ministru, trebuie să ne răspundeți la o serie de întrebări. Şi asta nu doar Parlamentului, ci în primul rând românilor:

  • Care este strategia ministerului pe care îl conduceţi pentru anul 2021, dacă există aşa ceva? Este limpede că din ce în ce mai multe școli se îndreaptă spre scenariul roșu. Va continua școala după același format sau lucrați la un sistem nou? Dacă da, care este acela, dacă nu, care sunt argumentele pentru păstrarea actualului sistem care are atâtea disfuncţionalităţi?
  • Care este, actualizată la zi, situația achiziționării și dotării cu tablete pentru școlile care au astfel de nevoi? Ați mai solicitat o situație de la școli, după momentul inventarierii din primăvară (au fost unele dotări făcute de autorităţile locale sau din donaţii), pentru a vedea dacă și cum au evoluat nevoile acestora? Dacă da, când și care sunt concluziile?
  • Care este, până în prezent numărul total al profesorilor infectați cu virusul SARS-COV-2? Cum s-au descurcat școlile în absența lor, pe perioada tratamentului? Cum vor fi recuperate orele?

Am solicitat răspuns scris și îl voi comunica de îndată ce îl voi primi.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *