După cum bine știți, până pe 1 decembrie cadrele didactice din toată țara, din învățământul preuniversitar, trec printr-o procedură descrisă de către aceștia ca fiind anevoioasă și greoaie, cea pentru a deveni parte a Corpului de profesori evaluatori pentru examenele şi concursurile naţionale. Dar nu procedura în sine aș vrea să v-o aduc în atenție, doamnă ministru, ci o situație care trenează în învățământul preuniversitar de ani de zile și pe care speram să o aveţi în vedere chiar dumneavoastră, dat fiind faptul că v-ați lovit cu siguranță de ea: remunerația corectorilor.

Chiar în condiții normale, când nu aveam restricții impuse de pandemie, corectarea tezelor la Evaluarea Națională și Bacalaureat se confrunta cu o gravă problemă: de regulă, nu sunt îndeajuns de mulți profesori care să corecteze tezele, iar de la an la an cei mai buni dintre ei refuză să mai participe. Şi asta pentru că se perpetuează o greșeală care grevează învățământul din România de zeci de ani: plata per bucată, per elev, per student și, în acest context, per teză corectată.

Ani la rând, conform celor relatate de presă, pe lângă „perlele” elevilor din lucrările corectate de profesori, se mai observă o tendinţă constantă. Există diferențe majore între notele unei teze corectate de doi profesori în aceeași rundă de corectare și între notele primite la prima corectură și cele de după contestații. Nu vorbim de extreme, deși am avut și asemenea situaţii în anii precedenți, cazuri în care notele la contestații cu crescut și cu 5 puncte, ci de o constantă diferență de 1 – 1,5 puncte în funcție de cine corectează. Apreciem cu toții că baremurile la științele umaniste pot varia și lăsa loc de interpretare, dar variația este, totuşi, inexplicabil de mare. Iar consecinţele unor asemenea diferenţe nu sunt de neglijat: la liceele de top din Iași, spre exemplu, nu este o diferență atât de mare între primul și ultimul intrat. Iar la universități, luând ca exemplu cazul Universităţii de Medicină şi Farmacie, diferența între toți cei intrați la taxă este de mai puțin de o jumătate de punct.

Explicația am primit-o de la profesorii implicați în procesul de corectură. Iar argumentaţia nu este nicicum o critică la adresa evaluatorilor care încearcă să-şi facă munca pe cât de bine este posibil. Însă sumele primite pentru corectarea unei teze sunt atât de mici, încât aceștia merg pe volum, nu pe calitate. Nu petrec 15 minute pe o teză pentru a da o evaluare cât mai exactă, ci iau 5 teze în 15 minute, pentru ca la finalul zilei suma de bani încasată să fie una rezonabilă. Ajungem până la punctul în care, în unele școli există profesori ce corectează, la o rundă de Evaluare Națională sau chiar la Bacalaureat, peste 200 de teze în câteva ore, ceea ce este cu adevărat aberant. Munca de luni, poate chiar ani de zile de pregătire a elevului este „tranşată” în doar câteva minute, în fugă, de un profesor, pentru câţiva lei în plus la norma din ziua respectivă, în funcție de cum este stabilită plata acestora.

Iar pentru că ne-am adâncit în această situație, rezolvarea nu are cum să fie una simplă. Crescând pur și simplu banii primiți pe lucrare corectată, probabil nu va suficient, este posibil ca fenomenul să continue, profesorii să urmărească doar creşterea numărului de teze evaluate. Desigur, şi stabilirea unor grile mai precise de corectură poate fi avută în vedere, dar, până la urmă, atenţia şi competenţa cu care se face corectura rămân primordiale. Iar în ceea ce privește schimbarea mentalităților, ne luptăm de 30 de ani în toată societatea noastră cu asta și vedem că procesul este unul de durată și cu un progres lent.

În acest context, vă rog să îmi răspundeți la următoarele întrebări:

  • care este și cum se calculează grila de plată pentru cadrele didactice care aleg să corecteze lucrări la Evaluarea Națională și Bacalaureat? Sunt consultați experți în educație sau sindicatele pentru a clarifica aceste aspecte în fiecare an?
  • cunoscând problema erorilor, a discrepanţelor în corectare, ce soluții aveți pentru a crea un proces de evaluare a tezelor mai echitabil?
  • aveţi în vedere o schimbare de paradigmă – să nu mai fie luată în considerare cantitatea, ci de exemplu, să fie vorba de un acelaşi număr de teze de corectat de fiecare profesor şi/sau să fie apreciată acurateţea evaluării?

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *