Sursă foto: Miguel Á. Padriñán, Pixabay

Sunt deja aproape două săptămâni de când incidența noilor infectări în rândul populației depășește record după record. Situația este similară și în cazul pacienților diagnosticați care au nevoie de îngrijire în terapie intensivă, și, din păcate, și în cazul celor care pierd lupta cu boala. Un asemenea context, domnule ministru, ar trebui să ne facă să lăsăm deoparte orice ambiție personală, orice conotaţie politică, pentru a vedea ce putem face pentru a opri răspândirea bolii, fiindcă nu veți mai putea declara de prea multe ori „sistemul medical face față, dar nu trebuie să îi forțăm limitele”, dacă persistăm în greşeli.

Ați greșit de la început, insistând că îndemnurile la purtatul măștii, distanțare fizică și spălatul mâinilor vor fi suficiente pentru a limita pandemia. Desigur acestea sunt importante, s-au luat și unele măsuri, dar majoritatea au fost de imagine, nu de substanță. Începutul anului școlar și universitar, campania electorală și desfășurarea alegerilor au condus către o creștere a numărului de cazuri. În acelaşi timp, în toată perioada verii, când numărul de îmbolnăviri a fost considerabil mai mic decât acum, Ministerul Sănătății (alături de celelalte autorități din teritoriu) a avut răgaz suficient să gândească planuri care să anticipeze situația actuală – să refacă stocurile de medicamente; să depună eforturi constante ca, de exemplu, cota de Remdesivir alocată României de Uniunea Europeană să crească față de ce se aloca la începutul verii; să stabilească mult mai rapid data examenelor pentru obținerea titlului de medic specialist, astfel încât medicii rezidenți să poată da concurs și să ocupe un post în secțiile ATI, unde este atât de multă nevoie de personal; să încheie protocoale cu un  număr mai mare de laboratoare private, astfel încât să crească și mai mult capacitatea de testare în rândul populației, mai ales în rândurile grupurilor de risc (profesori, preoți, lucrători din instituțiile publice care intră în mod constant în contact cu cetățenii, etc.).

Cum explicați faptul că este tergiversată inutil deschiderea spitalului modular de la Iași, unde sunt mai multe paturi de terapie intensivă decât la București!? Doar pentru că nu a fost un proiect demarat de partidul dumneavoastră? În condițiile în care Iașul are toate spitalele pline, deschiderea unității medicale modulare ar fi o gură de oxigen, dar acest lucru nu se întâmplă.

În loc de măsuri pregătite din timp, în loc de coordonarea tuturor autoritătilor pentru deschidrea spitalului modular de la Iaşi, imaginea care ne este oferită azi este una sumbră:

  • deși există peste 1.000 de paturi ATI în țară, doar 800 pot fi folosite efectiv pentru bolnavii COVID, pentru că pentru restul nu există medici ATI, iar un pat fără medic e inutil;
  • criza Eutyrox este, în continuare, nerezolvată, România fiind singura țară din Europa care se confruntă cu această problemă;
  • Remdesivirul a devenit o raritate în spitale, medicii făcând eforturi supraomenești să gestioneze fără discriminare puținele cantități existente. De altfel, profesorul Șerban Bubenek, președintele Societății Române de ATI, declara, recent, public, că în România nu există transparență cu privire la felul în care este alocat medicamentul Remdesivir, esențial în tratarea cazurilor foarte grave de Covid-19 și avertiza că aproximativ 1.900 de pacienți dintre cei care au ajuns la secțiile de terapie intensivă nu au primit Remdesivir. De asemenea, a spus că „România nu primește acest medicament pe necesitățile pe care le are”.

Așa stând lucrurile, domnule ministru, aș dori să lămuriți câteva aspecte de importanță vitală:

  1. Care este stadiul spitalului modular din Iași, de ce s-a întârziat atât de mult autorizarea sa și când va fi dat în folosință?
  2. Ce plan are Ministerul Sănătății, pe termen scurt, pentru a acoperi nevoile de Remdesivir și de terapii antivirale alternative, pentru cazurile de Covid?
  3. Care este protocolul de administrarea al Remdesivirului în România? Dacă protocolul prevede tratarea timpurie cu Remdesivir, de ce există mai multe unități medicale din țară care-l oferă doar pacienților aflați în stare gravă, pe Terapie Intensivă? Aveți o evidență a acestor cazuri, un control realizat prin DSP-uri?
  4. De ce nu s-au actualizat protocoalele privind administrarea medicamentelor antivirale? În protocoalele din România încă apar medicamentele Kaletra şi Hidroxiclorochină a căror eficienţă s-a dovedit a fi minimă şi cu efecte adverse importante. Nu ar fi mai normal ca acestea să fie retrase?
  5. Recent, profesorul Alexandru Rafila a afirmat că în România s-ar putea produce Remdesivir la compania Antibiotice Iaşi, dar pentru aceasta este necesară o implicare a statului. De ce nu a existat această implicare? Aveţi în vedere sprijinirea companiei Antibiotice Iaşi pentru a produce Remdesivir?
  6. Care este numărul total al medicilor specializați pe terapie intensivă din România? Care ar fi necesarul complet al acestor specialiști în toate spitalele din țara noastră și, implicit, care este deficitul? Ce măsuri luați în acest sens?
  7. Dacă şi cum veţi creşte numărul de teste efectuate zilnic, fiind evidentă din punct de vedere medical necesitatea lărgirii testării pentru a putea lua măsuri împotriva răspândirii bolii? Dacă şi în ce măsură veţi folosi testul rapid antigen pentru COVID, existând informaţii că acesta a ajuns în România, are o bună acurateţe şi permite aflarea rezultatului în 15 minute?
  8. Cum va gestiona ministerul problema bolnavilor care ajung în spitale cu diferite afecțiuni și care sunt nevoiți să stea în curtea unităților medicale câte 10-14 ore până să ajungă fie consultați de un medic (asemenea situaţii au apărut la spitale din Piatra Neamț, Iaşi, Sibiu, subiectul fiind deja de notorietate)? Până acum am avut noroc de vreme bună. Însă cum va reuși un bolnav să stea atâtea ore să aștepte după ce vremea se va răci?

Am solicitat un răspuns scris și voi comunica public conțintul acestuia de îndată ce îmi va fi oferit.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *