Sursă foto: fernando zhiminaicela, Pixabay

Situaţia epidemiei COVID-19 în România este în prezent una dramatică şi spun asta având proprietatea termenilor pe care îi folosesc şi dând de-o parte orice influenţă politică. În ultimele zile, am avut mai multe discuţii cu persoane care lucrează în sistemul sanitar ieșean și care constată un întreg lanţ de deficienţe în Sănătate, dar şi cu simpli cetăţeni care au avut experienţe negative, unele cu consecinţele cele mai grave. Și cei din sistemul sanitar, şi cei care interacţionează cu acesta sunt extrem de pesimişti, ca să folosesc cel mai blând termen posibil.

Iată succint, doar câteva dintre problemele grave care mi-au fost relatate şi pe care, în calitate de parlamentar, am datoria să vi le aduc la cunoştinţă:

  • Felul în care este tratat un cetăţean care a avut contact cu o persoană declarată pozitiv este foarte frecvent unul total neadecvat. De exemplu, mi s-au relatat, în mod repetat, situaţii privind persoane care au fost anunţate de DSP că sunt considerate contact direct al unui bolnav de COVID-19 şi că trebuie să stea în izolare abia după nouă – zece zile de la momentul contactului. Vă daţi seama că, în tot acest interval, persoanele în cauză au circulat nestingherite şi au putut răspândi boala? Vă daţi seama că întârzierea cu care sunt anunţaţi contacţii celor infectaţi este una dintre cauzele importante ale extinderii epidemiei în România? De asemenea, toţi cei cu care am discutat s-au declarat stupefiați de faptul că, deși au fost sunați cu atâta întârziere, nu li s-a pus niciun fel de întrebare privitoare la cei cu care la rândul lor s-au întâlnit în toată perioada în care puteau fi purtători ai virusului SARS-CoV-2 şi nu fuseseră anunţaţi de DSP. Cu alte cuvinte, cel mai frecvent anchetele epidemiologice nu se fac, iar cele care totuși se fac nu se realizează temeinic.
  • Alte aspecte care contribuie în mod clar la răspândirea bolii sunt rata mică de testare şi felul în care bolnavii se află în situaţia de a se deplasa între medicul de familie, medicul specialist, punctul de testare, în mod repetat, chiar în zile succesive, ca în final să fie declaraţi pozitivi. Toată această plimbare a pacienţilor până la momentul internării (moment adesea tergiversat din motive birocratice) este în mod clar o cale de răspândire a bolii.

Domnule ministru, sunt conştient că problemele semnalate sunt complexe, ştiu că este vorba de o pandemie, despre o situație epidemiologică cum nu a mai cunoscut România. Totuşi, felul în care trecem sub tăcere nişte aspecte evidente şi nu facem o prioritate din remedierea acestei situaţii este de neacceptat.

Total depășite de situație, DSP-urile au devenit niște structuri ineficiente. E clar pentru toată lumea că personalul din aceste direcții, insuficient și în condiții obişnuite, nu avea pregătirea pentru a reacționa și nici capacitatea de a acoperi volumul mare de muncă impus de ritmul mereu crescând al incidenței îmbolnăvirilor. Dar au existat trei luni de vară în care s-ar fi putut găsi soluții pentru suplimentarea și pregătirea personalului din DSP-uri, care să poată face anchete, să poată ține evidențe și legătura cu cei aflați în izolare. Nu s-a făcut asta, iar scuze aproape că nu există. Dar măcar acum s-ar putea lua în considerare folosirea unor voluntari sau a studenţilor la medicină pentru a lucra alături de personalul din DSP-uri, care este atât de redus numeric. Instruirea acestora ar putea fi făcută relativ uşor, într-un timp suficient de scurt, iar dacă aceştia ar lucra sub coordonarea unui medic epidemiolog ar scădea numărul cazurilor în care nu avem anchete sau acestea sunt doar un simulacru. Chiar dacă suplimentarea personalului implicat în anchetele epidemiologice ar implica nişte costuri, până la urmă principiul pe care bănuiesc că d-voastră îl cunoaşteţi foarte bine – prevenţia este mult mai ieftină decât tratarea – ar fi cel care să prevaleze. Dacă am avea o prevenţie dată de anchete epidemiologice corecte şi la timp realizate, în loc să ne focalizăm doar pe partea de ATI, am obţine şi economii, şi, mai important, am reuși să salvăm multe vieţi omeneşti.

Domnule ministru, săptămâna trecută ați publicat Ordinul nr. 1.513/2020, prin care ați dat posibilitatea ca pacienții simptomatici să poată fi testați pentru depistarea COVID-19 cu teste rapide de detecție a antigenelor SARS-CoV-2, pentru a putea decongestiona activitatea de triaj din spitale. În acest document, mai este prevăzut, domnule ministru, că odată cu testul rapid se va face și recoltare pentru RT-PCR, iar pacienții cu rezultat pozitiv la testul rapid vor fi izolați imediat în zonele COVID, în timp ce pacienții cu rezultat negativ la testul rapid vor fi menținuți în zona tampon, dacă prezintă simptome care necesită spitalizare.

Totuși, ordinul nu conține o prevedere mult așteptată în sistemul sanitar, care ar putea ajuta la diminuarea ratei de răspândire a bolii (conform celor relatate de mine mai sus), şi anume testarea cu ajutorul testelor rapide antigen SARS-CoV-2 a celor asimptomatici, dar și a tuturor contacților identificați în cadrul anchetelor epidemiologice. Potrivit medicilor specialiști, cu cât va fi amânată mai mult testarea asimptomaticilor și a persoanelor identificate în anchetele epidemiologice, cu atât mai mult va fi menținută o curbă ridicată a îmbolnăvirilor, având în vedere că cele două categorii de persoane reprezintă vectori de răspândire a bolii care nu pot fi controlați în niciun fel.

Aceeași problemă este identificată de medici și în cazul bolnavilor cronic. Aceștia spun că, dacă ar avea posibilitatea să-i testeze rapid pe toți pacienții cu afecțiuni cronice care se prezintă la control, în funcție de rezultatul testului COVID, le-ar putea face alte investigații, necesare în managementul bolilor cronice de care suferă. Totodată, s-ar rezolva și problema internării în spital a pacienților cu boli cronice. Astăzi, acest lucru nu e posibil decât dacă bolnavul respectiv are două teste RT-PCR negative pentru COVID-19. În plus, felul în care bolnavii cronic cu maladiile agravate, care trebuie să se interneze, ajung să intre în contact cu bolnavi COVID-19 şi să se infecteze este foarte grav; iar asta se întâmplă din întârzierea cu care survin rezultatele la teste. Mi s-au relatat multe cazuri de bolnavi cu diferite afecţiuni, internaţi în spitalele din Iaşi, testaţi negativ la momentul internării, dar care au contactat boala în spital şi s-a ajuns în final la decesul acestora.

În fine, fără a dori să politizez interpelarea mea, nu pot să nu invoc situaţia tot mai îngrijorătoare din sistemul de învăţământ. Sunt sigur că aveţi cunoştinţă de felul în care este tratat acest aspect în alte ţări şi nu se poate să nu remarcaţi deosebirile de la noi. În vreme ce state precum Franța sau Belgia, afectate masiv de valul pandemiei, închid totul, dar nu închid școlile, în România se închid tot mai multe şcoli, în România cadrele didactice, elevii şi studenţii nu se testează. Iar felul în care învăţământul online va conduce, în final, la o „generaţie pierdută” pare să nu afecteze guvernul din care faceţi parte.

Prin urmare, domnule ministru, aș vrea să-mi răspundeți clar:

  1. De ce nu ați schimbat deloc protocoalele privitoare la abordarea asimptomaticilor, în sensul încadrării și acestor persoane în rândul acelora care să fie testate rapid?
  2. De ce nu se face nici în acest moment testare rapidă pentru bolnavii cronic, știut fiind faptul că foarte mulți dintre aceștia și-au neglijat starea de sănătate, fiindcă, de opt luni, din cauza dificultăților date de testare, nu se pot prezenta la medic?
  3. Specialiștii din sistemul sanitar atrag tot mai frecvent atenția asupra faptului că în România protocoalele terapeutice, pentru pacienții COVID, nu au fost schimbate din luna martie, în condițiile în care există, deja, o anumită experiență acumulată la nivel internațional, iar în alte țări aceste protocoale sunt schimbate măcar o dată pe lună, dacă nu mai des. Când veţi actualiza protocoalele?
  4. Aveţi în vedere vreo măsură pentru o mai corectă efectuare a anchetelor epidemiologice, conform protocoalelor descrise știinţific şi pentru creşterea numerică a personalului implicat?
  5. Vă rog să îmi explicaţi de ce România procedează diferit faţă de majoritatea ţărilor europene şi închide sistemul de învăţământ, în timp ce alte state, chiar aflate în stare de urgenţă, menţin şcolile deschise? De ce nu se poate stabili şi la noi un protocol de testare şi monitorizare a participanţilor la procesul de educaţie, astfel încât şcolile să rămână deschise?

Am solicitat un răspuns scris și vă voi prezenta răspunsul de îndată ce îmi va fi comunicat.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *