Conform ultimelor date oferite de Institutul Național de Statistică, la ora actuală, în România, sunt în funcțiune aproximativ 738 de muzee și respectiv 943 colecții publice. Imaginea muzeelor din țara noastră este una a extremelor: unele muzee (cum ar fi cele din Bucureşti, Iaşi, Sibiu, Braşov) înregistrează recorduri în privința numărului de vizitatori, iar altele (cum ar fi cele din Giurgiu, Mehedinţi, Călăraşi) au, pe parcursul unui an, un număr nesemnificativ de vizitatori. În cifre absolute (ultimele date publice sunt din 2015), cei mai mulți vizitatori s-au înregistrat în Brașov (1,8 milioane), București (1,7 milioane) și Sibiu (1,1 milioane), iar la polul opus, în Giurgiu, spre exemplu, doar 7.178 de vizitatori.

Cauzele acestor paradoxuri sunt multiple și țin atât tradiția de foarte mulți ani a unora dintre muzeele celebre din România, cât și de problemele de accesibilitate sau vizibilitate. Totuși, dintre toate cauzele, sunt câteva care ies pregnant în evidență: lipsa fondurilor pentru infrastructura muzeală, clădirile de patrimoniu, expoziţiile de bază, achiziții muzeale, ca şi slaba promovare mediatică.

Sunt şi exemple pozitive în finanţarea muzeelor judeţene. De exemplu, Muzeul Bucovinei, din Suceava, a beneficiat de fonduri mari pentru refacerea clădirii şi a expoziţiei permanente. De asemenea, dintre muzeele municipale, Muzeul de Istorie „Teodor Cincu” din Tecuci a beneficiat de o sumă consistentă – 17,8 milioane lei.

În cealaltă extremă, este un lucru regretabil că, în Anul Centenar, cel mai mare muzeu de istorie al ţării, Muzeul Naţional de Istorie a României, cu un patrimoniu de peste 600.000 de piese, ținute în condiții improprii, este închis de 15 ani. Generaţii întregi de copii nu au avut cum să vadă cele mai valoroase piese legate de episoade din istoria noastră. Aceste obiecte zac în depozite, într-o clădire aflată în grea suferinţă, care nu asigură condiţii de microclimat potrivite pentru obiectele de patrimoniu.

O soluţie pe care o putem avea în vedere, până la pornirea investiţiei pentru Muzeul Naţional de Istorie a României, pe care ne-am dori-o demarată cât mai rapid, ar fi aceea ca Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale să conceapă o strategie clară, cu proiecte itinerante, în toată ţara, pe baza unor calendare bine precizate, care să scoată „la lumină” valorile inestimabile ce stau în depozitele muzeale. Într-o primă etapă, ar putea fi vorba de exponate din Muzeul Naţional de Istorie a României, apoi din alte muzee din ţară, care deţin piese ce nu sunt expuse.

Aceste turnee naționale ar trezi interesul multor vizitatori, prin ineditul expozițiilor care ar ajunge în județul în care locuiesc.

Această „rețetă” nu este una nouă; se practică la nivel internațional cu foarte mare succes la public. Și în România există schimburi între muzee și se organizează expoziții itinerante. Dar implicarea Ministerului Culturii şi Identităţii Naționale ar încuraja, în această direcție, foarte multe muzee din întreaga țară.

Iar în acest an aniversar o asemenea serie de expoziţii itinerante ar constitui un mijloc deosebit de evidenţiere a istoriei naţionale şi de evocare a evenimentelor petrecute în ultima sută de ani.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *