EDIT: Într-un răspuns oferit de Ministerul Educației Naționale se specifică faptul că bazele de date cu privire la creșele din România sunt administrate strict de autoritățile locale, iar pregătirea personalului angajat trebuie să fie gestionată tot la nivel local. Ministerul a invocat HG 1252/2012 – „Metodologia de organizare și funcționare a creșelor și altor servicii de educație timpurie antepreșcolară”, unde se specifică faptul că Primăria trebuie să supravegheze instruirea și pregătirea educatorilor, pentru ca aceștia să se poată prezenta în cele mai bune condiții ca prim nivel al educației și îngrijirii copiilor. Mai mult decât atât, există și o structură a Inspectoratului Școlar Județean – Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională, care trebuie să supravegheze felul în care își fac meseria angajații creșelor din județul din jurisdicția ISJ-ului respectiv. Rămâne de văzut cum anume se desfășoară această supraveghere, în acest sens urmând să efectuez demersuri suplimentare. Răspunsul complet de la Ministerul Educației poate fi citit la acest link.


Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în orașele din România numărul de creșe finanțate din bugetul public a scăzut de la 840, în 1990, la 351, în 2015-2016. Așa stând lucrurile, ocuparea unui loc, la creșele de stat, a devenit o adevărată probă de foc pentru părinți.

Peste aceste probleme generate de lipsa de locuri în creșe s-au suprapus și altele, generate de modul de funcționare propriu-zisă a creșelor, mai ales privind comportamentul personalului cu care intră în contact copiii. Astfel, în ultimii doi ani, în spațiul public au fost prezentate numeroase cazuri de creșe, atât private, cât și din învățământul de stat, în care personalul de îngrijire a provocat traume copiilor înscriși în aceste unități și familiilor acestora. Au fost situații în care copiii au fost agresați fizic sau bruscați, li s-a vorbit pe un ton strident, uneori chiar violent, alteori li s-au adresat injurii, li s-a vorbit licențios sau au fost pedepsiți. Și, atenție, vorbim de copii cu vârste de până la trei ani.

Ultimele și cele mai grave astfel de cazuri au fost semnalate în luna aprilie, în Iași și în Constanța.

În aceste condiții, apare, firesc, întrebarea legată de modul în care se face selecția resursei umane în creșe, fie că vorbim de unități de stat sau de unități private. Aspectul este cu atât mai semnificativ cu cât programul de guvernare al PSD acordă o importanță deosebită educației timpurii, în care ar urma să fie cuprinși tot mai mulți copii.

De aceea, am rugat-o pe doamna ministru să lămurească o serie de elemente privitoare la situația creșelor, în momentul de față, dar și la procedura de selecție și angajare a personalului de îngrijire:

  1. Câte creșe bugetate din bani publici există, în acest moment, la nivel național, și care este raportul de acoperire a nevoilor din teritoriu? (câți copii sunt arondați unei creșe)
  2. Ce condiții sunt impuse, la angajare, personalului din creșe, în mod deosebit infirmierelor?
  3. Există inserată în criteriile de angajare și obligativitatea unor teste psihologice?

Am solicitat răspuns scris și îl voi face public de îndată de îmi va fi comunicat.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>