Este evident pentru fiecare dintre noi că în prezent, la nivel global, țările trec printr-o criză a deșeurilor, criză provocată de creșterea de la an la an a cantității de gunoi provenit din activitățile industriale și din cele casnice, dar și de incapacitatea țărilor de a crea infrastructura necesară pentru colectare selectivă și reciclare.

Așa cum menționam și într-o întrebare anterioară, și România se confruntă cu o situație dificilă din acest punct de vedere, riscând chiar procedura de infringement din cauza depozitării unei cantități prea mari de deșeuri. Au fost luate măsuri de actualizare a legislației în domeniu și se fac pași pentru colectarea separată.

Însă România mai are o problemă. Legislația existentă face posibilă primirea unei cantități mari de deșeuri, unele foarte periculoase, România având o taxă de depozitare și incinerare foarte mică, în comparație cu alte state europene. Spre exemplu, cele șapte fabrici de ciment din țară au și activitate de ardere a deșeurilor, iar prețurile practicate sunt foarte mici: 17 euro tona, față de o medie de 250 de euro în restul Europei.  În aceste fabrici se ard mii de tone de cauciucuri uzate, plastic, deșeuri medicale sau baterii auto.

În plus, de la începutul anului 2018, când China a refuzat să mai primească deșeuri din plastic, România a devenit o țară extrem de atractivă din acest punct de vedere.

Având în vedere acest context, întrebarea este una foarte concretă:

De ce continuă România să practice prețuri atât de mici, pe piața de depozitare a deșeurilor şi dacă aveți în vedere vreo reglementare la nivelul Ministerului Mediului în acest sens?

Am solicitat un răspuns scris și-l voi face public de îndată ce îmi va fi comunicat.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>