Este foarte ușor să stai în afara politicii, să nu te implici, dar să îi observi lipsurile și greșelile. La acest aspect am cumpănit cel mai mult când am luat decizia să intru în politică și mi-am văzut rolul ca fiind un moderator între ieșeni, dorințele, suferințele și vocea lor, și Senatul României. În momentul de față există o neîncredere a populației, mai ales a tinerilor, în mediul politic. Comportamentul este justificat de eșecurile pe care le-a avut politica românească în ultimii 26 de ani, de felul în care politicienii, cel puțin unii dintre ei, au avut o viață dublă: una în campania electorală, alta după alegeri. Au existat de-a lungul timpului în toate partidele destui parlamentari care, deși nu au ținut legătura cu cei care i-au votat, au continuat să fie aleși fără vreun fel de emoții în Parlament, din patru în patru ani. De atunci a apărut acest sentiment al ineficienței mecanismului democratic al votului.

De acea am spus de la bun început că zona mea de activitate va fi legată de învățământ. Fiindcă un învățământ de calitate este important pentru dezvoltarea economică a României, iar un învățământ tehnic bine structurat și conectat la cerințele pieței va putea fi un sprijin important pentru dezvoltarea industrială în zona Moldovei.

Însă dacă ar fi să identific temele pe care vreau să le abordez în acest mandat în Senatul României, alături de soluții pentru rezolvarea lor, acestea s-ar structura pe o serie de criterii, după cum urmează.

 

Creșterea finanțării

A existat o continuă subfinanțare a învățământului. În cele din urmă, după zeci de ani de discuții, am ajuns la punctul în care această problemă trebuie rezolvată, și trebuie să începem, cum am spus și mai sus, în primul rând cu creșterea salariilor mici, care sunt adesea asociate posturilor ocupate de tinerii proaspăt intrați în sistem. Laitmotivul pe care l-am auzit în universitățile din România a fost: nu mai putem angaja asistenți universitari pentru că nimeni nu vine pentru o mie și ceva de lei. La toate programele de studiu pe care le-am evaluat în ultima vreme, criteriul care nu se îndeplinește este cel privind numărul cadrelor didactice sub 35 de ani.

Trebuie să oferim o șansă tinerilor, cei de a căror inteligență, creativitate și forță de muncă avem nevoie și în învățământ, și în cercetare-dezvoltare. Subiectul este unul sensibil și dacă nu schimbăm tendința existentă în prezent ne vom confrunta cu un corp profesoral cu o medie de vârstă din ce în ce mai mare. La limită, vom ajunge, într-un viitor nu foarte îndepărtat, să închidem facultăți din lipsă de personal, ieșirile din sistem pe bază de pensionare nefiind compensate de intrări ale tinerilor.

Trebuie să schimbăm mentalitatea, percepția. În urma cu ceva timp, un coleg, remarcând un student eminent, care avea și un deosebit talent în a dialoga cu colegii, dar și cu profesorii, știind că este băiatul unui cadru didactic de la o altă facultate, a mers la acesta cu întrebarea: „domnule profesor, nu ați vrea să-l întrebați și să-l sfătuiți pe băiatul dumneavoastră să facă o carieră universitară? Îl consider deosebit de dotat pentru așa ceva.” Răspunsul părintelui a fost dezarmant: „domnule profesor, din păcate, a fi cadru didactic astăzi, în România, nu mai este o onoare”. Trebuie să redăm demnitatea profesiei de dascăl. Atâta timp cât un lucrător de la salubritate va câștiga mai mult decât un asistent, după cum spunea chiar primarul Iașului, învățământul va fi în suferință.

Creșterea calității învățământului

Calitatea este legată de finanțare, printr-o corelație ușor de înțeles. Există o presiune, o influență negativă, asupra calității educaționale, prin faptul că banii pe care îi primește o universitate sunt oferiți în funcție de numărul de studenți. Aceasta este mai puțin resimțită în universitățile mari și la programele de studiu atractive, cum sunt IT-ul sau Medicina. Nici nu putem reveni la finanțarea centralizată, pe număr de posturi, finanțare care venea de la București, de la Minister, înainte de 1989, după criterii uneori arbitrare, dar nici nu putem sta impasibili. Trebuie crescută ponderea fondurilor care sunt repartizate universităților pe criterii de calitate (acum procentul este în jur de 30%); criteriile de calitate trebuie să fie clare, transparente, corecte, mai bine reglate. De exemplu, în programul PSD pentru educație se propune creșterea ponderii criteriului privind angajabilitatea. Banii trebuie să ajungă la acele programe de studiu care au rezultate, care creează absolvenți utili societății.

O măsură clară aici ar fi următoarea (ea a mai fost vehiculată în mediul academic, nu-mi aparține) și din câte știu a fost respinsă de finanțiști. Banii să vină pe număr de studenți, dar pe numărul celor care intră în anul 1 și suma să fie păstrată pentru promoția respectivă, indiferent dacă în anul terminal (anul 4 la inginerie) au rămas numai 70% din studenții din anul 1. De fapt, așa se întâmplă în universitățile din vestul Europei, unde calitatea este păstrată la un nivel înalt fără ca toți cei care încep o facultate să o termine și fără ca aceasta să aibă consecințe financiare asupra acelei universități. Eu voi propune reluarea discuției privind un asemenea mecanism. De asemenea, susțin realizarea unei clasificări corecte, pe criterii transparente, cunoscute din timp, a universităților din România și folosirea unei asemenea clasificări în mecanismul de finanțare.

Sprijinirea tinerilor pentru accesul la educație

Problemele sunt clare și din acest punct de vedere. În prezent, unul din cinci tineri cu vârsta cuprinsă între 15 și 24 de ani nu are loc de muncă, nu urmează vreun program de pregătire profesională și nu este înscris într-un program de educație. Există discrepanțe clare între posibilitățile educaționale în mediul urban, respectiv rural.

Sprijinirea tinerilor pentru a face carieră în România

Pe lângă creșterea accesului la educație, la fel de important este ce se întâmplă cu cei care termină un program educațional (facultate, școală postliceală). Sloganul PSD – crede în România, va fi unul de succes dacă va fi adoptat și de tineri. Ei trebuie să aibă încredere că pot lucra și avea un salariu bun în România și ține de noi să le oferim această certitudine și să nu fie doar o credință oarbă.

Corelarea educației cu nevoile societății, cerințele pieței

Tinerii vor face o carieră în România dacă jobul lor este corelat cu cerințele societății. Îl cunosc și am discutat cu președintele Autorității Naționale pentru Calificări (ANC) din România, prof. univ. dr. Tiberiu Dobrescu. Sunt corecții de făcut, conform celor semnalate de autoritatea menționată. Există calificări în învățământul superior cărora nu le corespunde nicio ocupație. Avem un număr prea mare de specializări la masterat, multe fără un impact real pe piața muncii. În acest sens, PSD-ul a propus o serie de măsuri în planul de guvernare pe care le voi susține la rândul meu în timpul mandatului:

 

  • realizarea unui program de prognoză a evoluției pieței muncii, de gestiune a curriculei școlare, împreună cu Ministerul Educației Naționale și a Ministerului Muncii;
  • realizarea unor programe de stagii pentru experiență profesională pentru tineri între 20 și 24 ani. În acest sens trebuie îmbunătățită și relația între companii și universități. Există elemente lipsă din punct de vedere legislativ în privința desfășurării perioadelor de practică ale studenților, a internshipurilor. Trebuie să fie clarificate responsabilitățile universităților, ale companiile, ce avantaje au fiecare dintre părți și creat un cadru legal;
  • dezvoltarea măsurilor privind orientarea în carieră a tinerilor prin construirea de centre de consiliere și orientare școlară în fiecare județ. Sunt încă destui tineri care intră într-un program de studiu doar pentru a obține o hârtie, o diplomă (din câte știu mulți ajung să termine și nici măcar nu-și mai ridică diploma). Ei parcurg un proces educațional fără să aibă motivația construirii unei cariere conform programului urmat. O asemenea situație trebuie schimbată prin consiliere, prin flexibilizarea parcursului de studii, prin centrarea învățământului pe student. Acestea nu trebuie să rămână sintagme lipsite de conținut și trebuie să creștem motivarea studenților de a urma cursurile! Aceasta este una dintre principalele deosebiri între noi și vest!
  • promovarea activităților vocaționale;
  • implementarea unor proceduri clare de recunoaștere a activităților de voluntariat pe baza Cadrului Național al Calificărilor.