fotografie ©http://www.thinglink.com

Din cauza problemelor care există în învățământul românesc, acesta ar trebui să fie o preocupare importantă a Parlamentului României. Remarc faptul că Parlamentul este frecvent focalizat, cu dezbateri lungi, pe multe alte aspecte, iar pe cele educaționale dezbaterile sunt prea puţine. Consider că problema educației în România este una deosebit de importantă, cu atât mai mult cu cât educația ar putea fi una dintre soluțiile care să conducă la rezolvarea unor aspecte din alte domenii, inclusiv cele privind justiţia şi corupţia.

De exemplu, s-a discutat şi se discută mult despre problema deținuților din penitenciare. Unii deținuți sunt favorizați și li se reduce din pedeapsă din cauza condițiilor proaste din închisori. Dacă facem o comparație, cheltuielile lunare din România pentru un deținut sunt de aproape 10 ori mai mari decât cele făcute pentru un elev. Potrivit unor statistici online, pentru un elev se cheltuiesc anual aproximativ 3.800 lei, iar pentru un deținut circa 36.000 lei. Nu voi critica necesitatea sau felul în care se cheltuiesc fondurile în închisori, ori modul în care este calculat bugetul, dar consider că, în comunicarea parlamentară, ar trebui să punem mai mult accent pe învățământ. O mai bună educație ar putea preveni infracționalitatea şi astfel ar scădea numărul deținuților. De asemenea, știm că există un program de reeducare a deținuților, însă acesta nu este implementat corect în toate zonele țării; programul de reeducare ar trebui supravegheat și verificat în permanență de Autoritatea Națională a Penitenciarelor. În plus, o ridicare a nivelului învăţământului, un învăţământ în care tinerii să găsească modele corecte de comportament poate fi printre mecanismele de scădere a fenomenului corupţiei și infracționalității.

Privind starea educaţiei în România, la nivelul învățământului preuniversitar, din păcate, conform unor date furnizate de evaluarea efectuată de PISA (Programul Internațional de Evaluare a elevilor din punct de vedere al cunoștințelor de matematică, știință sau citire) în anul 2015, precum şi alte statistici, un procent de 42% dintre elevi termină liceul cu eticheta de analfabeți funcționali, în timp ce olimpicii români reprezintă doar o proporție de 0,03% din totalul numărului de elevi. Sociologul profesor universitar Elisabeta Stănciulescu a definit analfabetismul funcțional ca fiind „o noțiune care se referă la persoanele care știu să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit”. Pe de altă parte, psihologul Răzvan T. Coloja scrie într-un articol publicat online, că „acel procent de 42% nu reprezintă suma elevilor de 15 ani din țară care nu pot citi sau scrie, ci procentul acelora care, deși au aceste abilități, nu se pot folosi de ele într-un mod eficient, în acord cu cerințele mediului și ale societății în care trăiesc.”

Ajung astfel la un alt aspect pe care vreau să-l subliniez în declaraţia mea, acela al adecvării insuficiente a învăţământului la contextul social şi economic. Cauzele acestui fenomen sunt diverse, iar multe au legătură cu modul în care sunt predate anumite materii în ciclul gimnazial şi liceal. Specialiștii consideră că procentul ridicat al elevilor analfabeţi funcţional are şi un impact economic mare asupra PIB-ului României.

Această inadecvare conduce la o altă problemă, bine știută, cu care se confruntă învățământul, anume abandonul școlar. Putem vorbi despre abandon școlar la toate nivelurile de învățământ. Chiar dacă este la nivelul învăţământului superior, poate fi considerat tot un eșec renunțarea la facultate. Pentru a rezolva această problemă, este nevoie de o orientare în carieră mai bine făcută; în acest sens, este de apreciat felul în care în Parlament s-a adoptat recent o propunere legislativă prin care s-a modificat articolul 352 al Legii educației. Efectul favorabil al acestei modificări poate fi o mai bună orientare profesională, prin acorduri de parteneriat cu operatori economici, astfel încât elevii și studenții să poată aprofunda aspecte teoretice şi testa aspecte practice ale viitoarei profesiuni; astfel ei vor putea să-și dea seama de adecvarea între propriile abilităţi şi specializarea spre care să se îndrepte. Tot în beneficiul unei orientări profesionale mai bune sunt organizate cursuri de formare sau dezvoltare profesională de multe dintre ONG-urile din România, însă trebuie ca şi tinerii să-și dea interesul și să-și dorească să participe la astfel de activități, înțelegând că este în avantajul lor. Pot declara din propria experienţă că unul din aspectele care încă ne deosebeşte pregnant de învăţământul superior din Vestul Europei nu este pregătirea profesorilor sau dotarea laboratoarelor, ci felul în care tinerii care studiază în vest sunt mult mai interesaţi să se implice în procesul educaţional, să dialogheze cu profesorii, să înţeleagă ceea ce li se predă şi să critice atunci când este cazul. Relația student – profesor este una mult mai eficientă decât în universităţile româneşti.

În această privinţă, mai fac o ultimă subliniere. La conferința „Educația, resursă economică” de la sfârșitul lui 2016, dl. profesor universitar Tiberiu Dobrescu, președintele Autorității Naționale pentru Calificări, vorbea despre clasificarea calificărilor din România și distribuirea acestora pe ocupații; astfel a reieșit că există în jur de 4.000 de ocupații și 567 de calificări aferente învățământului superior, în timp ce la nivel european există doar între 80 și 100 de calificări, şi mai mult de atât, în țară există calificări universitare cărora nu le corespunde nicio ocupație. Astfel, ne dăm seama că învățământul românesc trebuie mai mult conectat cu realitatea. Aici nu pledez pentru restrângerea învățământului superior, ci doar pentru adaptarea lui; ne-am angajat ca până în anul 2020 să avem minim 27% din populația între 30-34 de ani cu studii superioare, iar acum suntem la aproximativ 24%, în timp ce la nivel european s-a propus un procent de 40% pentru aceeași categorie de persoane.

În concluzie, consider că Parlamentului României trebuie să ofere în continuare toată atenţia temelor legate de învățământ, în concordanță cu problemele semnalate şi cu importanţa acestui subiect pentru societatea românească.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>