Aduc în atenția dumneavoastră situația dificilă în care se află o categorie de pacienți cu un specific aparte – copiii diagnosticați cu autism. Potrivit datelor neoficiale, în România există, în prezent, circa 30.000 de copiii cu un diagnostic din sfera tulburărilor de spectru autist. În realitate, numărul lor, așa cum reiese din datele organizațiilor nonguvernamentale și ale asociațiilor care sprijină familiile cu astfel de copii, este mult mai mare. Aceasta ca urmare a faptului că mulţi nu sunt declaraţi ca atare de părinţi, iar odată ajunşi la maturitate dispar din statistici.

Oficial, în statisticile direcțiilor județene de protecție a copiilor din România figurează un număr de puțin peste 8.100 de cazuri. La nivelul întregii țări există un număr limitat de medici de psihiatrie pediatrică – circa 130. Fiecare dintre aceștia poate oferi servicii pentru doi copii, potrivit protocoalelor medicale în vigoare. Astfel, acest număr, total insuficient, face dificilă nu doar diagnosticarea, ci și recomandarea terapiei specifice acestei boli, pasul cel mai important pentru ca apoi serviciile medicale de care copiii cu autism pot beneficia, prin lege, să poată fi decontate în mod real de către Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS). Mecanismul există, dar este disfuncțional din pricina faptului că procedura de decontare se face prin intermediul medicului psihiatru care diagnostichează, nu prin psihoterapeutul care face, de fapt, terapie. Iar numărul medicilor de psihiatrie pediatrică aflați în contract cu CNAS este foarte mic, aşa cum am arătat deja.

Totodată, anual în România apar foarte multe noi cazuri de autism. De asemenea, diagnosticarea, în cazul autismului, este una dintre cele mai spinoase probleme. Spre exemplu, în Iași, unul dintre centrele medicale universitare importante ale țării, niciun medic nu își asumă un astfel de diagnostic, părinții fiind nevoiți să ajungă la București, la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. dr. Alexandru Obregia”, pentru a primi un verdict clar.

Autismul, spun psihologii, este o tulburare care afectează toate ariile personalităţii, deficienţele fiind vizibile în special la nivel de comportament, de comunicare şi de interacţiune socială. Singura şansă a acestor copii este terapia comportamentală aplicată, așa numita „terapie ABA”. Boala nu poate fi vindecată, pacienții pot fi parțiali recuperați, aduși mai aproape de normalitate, cu ajutorul kinetoterapiei, al logopediei şi al stimulării învăţării, repetate zi de zi, într-un program cu multe ore de terapie.

Având în vedere faptul că în autism este nevoie de terapie neîntreruptă, în cele mai multe cazuri familiile nu pot suporta aceste costuri uriașe, iar copiii pierd șansa unei vieți cât de cât normale. De aceea, vă solicit sprijinul pentru a demara măsurile care se impun pentru stabilirea accesului real la decontarea terapiilor psihologice, vitale pentru acești copii, pentru crearea de centre destinate actvităților cu astfel de copii, astăzi existente doar în cadrul unor fundații sau ONG-uri, și pentru crearea unui cadru legislativ favorabil, cu prevederi clare, în vederea integrării în procesul educaţional a copiilor cu autism.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *