fotografie © https://www.maynoothuniversity.ie

Învăţământul superior a fost dintotdeauna un motor de dezvoltare a regiunii Moldovei şi a Iaşului în particular. Cu sau fără autostrăzi şi aeroport internaţional, conexiunea cu mediile europene a fost mereu păstrată şi întărită de universităţile din Iaşi, prin activitatea lor de cercetare şi de inovare, dar şi prin componenta didactică, adesea ignorată în multe dintre statisticile relevante din România. Acest lucru este confirmat şi de către Centrul de Cercetare Comună al Comisiei Europene, care a analizat activitatea învăţământului superior din zona Moldovei într-un raport de 40 de pagini intitulat „Higher Education for Smart Specialisation. The Case of North East Romania”. Concluziile sunt tranşante – regiunea este descrisă ca fiind una dintre cele mai sărace din ţară şi din Uniunea Europeană, mecanismele de finanţare a dezvoltării ei sunt caracterizate ca fiind subţiri şi inconsecvente, însă cu toate acestea învăţământul superior reprezintă în Moldova unul dintre motoarele de creştere cele mai prolifice din toate regiunile României.

În raportul întocmit în iulie 2017 de Joint Research Center se mai arată încă o dată că guvernele României din ultimii 27 de ani nu au privit prea des către Iaşi. Conform raportului, care invocă statistici EUROSTAT din 2015, regiunea de Nord Est a României are cel mai mic PIB la nivel de cetăţean din toată România, fiind aproape la jumătate faţă de media naţională – 4900 de euro / persoană – faţă de 8.100 de euro / persoană, în timp ce media europeană este de 28900 de euro. Iar aceste cifre se transpun şi atunci când vorbim despre subfinanţarea învăţământului superior şi a educaţiei în ansamblu – cheltuim 1872 de euro / student, conform cifrelor citate de raport de la EUROSTAT valabile pentru anul 2016. Suntem penultimii de la coada finanţării din Europa, în timp ce Suedia, prima din acest clasament, cheltuie peste 20000 de euro pentru un singur student. Finanţarea din PIB a învăţământului superior este la un minim european, ca şi procentul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 25 şi 54 de ani care au studii superioare – 17,4%, faţă de 30,7%, media europeană.

Însă, dincolo de toate statisticile alarmante, raportul CE ne arată faptul că Iaşul a reuşit totuşi să dezvolte un învăţământ superior de tradiţie, relevant la nivel naţional – la Iaşi se fac primii paşi către proiectele de transfer tehnologic dinspre universităţi către industrie, punându-se accent pe inovarea regională în domenii precum protecţia mediului, turism, textile, biotehnologii sau industria agroalimentară. Închipuiţi-vă ce s-ar fi putut face în acest context, dacă şi finanţarea ar fi fost pe măsura performanţei instituţiilor de învăţământ superior. În umbra crizelor de moment, cum este cea a manualelor pentru clasa a V-a, care are rădăcini mai adânci, în necesitatea reformării curriculei învăţământului preuniversitar din România, Ministerul Educaţiei nu trebuie să uite de necesităţile învăţământului superior şi asta şi pentru că piaţa muncii se mişcă într-un ritm care nu aşteaptă ca universităţile să găsească resurse cu care să ţină pasul. Raportul CE notează această discrepanţă faţă de piaţa muncii – suprasaturată cu absolvenţi de ştiinţe sociale şi umane, absolvenţi în drept, economie şi biologie; piaţa cere ingineri, medici şi IT-işti într-un ritm pe care universităţile nu îl pot oferi. Nu pentru că nu ar vrea, ci pentru că nu au resursele, legislative şi umane, pentru a satisface necesităţile din piaţă. Capacitatea de şcolarizare este împinsă aproape la maximum pe domeniile cele mai căutate, iar tinerii aleg adesea să se ferească de o carieră în învăţământul superior, de predare şi cercetare, din cauza salarizării mici şi a legislaţiei care a limitat, în trecut, avansarea.

În concluzie, raportul CE ne arată ceea ce ştiam deja – Moldova are nevoie de finanţare în infrastructură la nivel administrativ, iar universităţile au nevoie de sprijin – o nouă lege a educaţiei care să fie realizată prin consultare cu acestea, care să sprijine dezvoltarea programelor interdisciplinare, care să sprijine universităţile ce pun accentul pe transfer tehnologic, prin diferite măsuri de relaxare fiscală. Altfel, vom rămâne cu rapoarte în care se prezintă lupta unor profesori pentru performanţă, cu rezultate nesperate, dar resurse puţine, şi să ne punem mereu întrebarea: care ar fi nivelul actual al dezvoltării regionale în Moldova, dacă finanţarea ar fi pe măsura ambiţiilor şi potenţialului din universităţi?

Share this article with:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poţi să foloseşti următoarele tag-uri şi atribute:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>