Stimate colege, stimați colegi,

Supun astăzi atenției dumneavoastră două probleme apăsătoare mai ales pentru un segment însemnat al populației, persoanele vârstnice; este vorba despre numărul insuficient de cămine de bătrâni existente la nivel național şi dificultăţile din sistemul de îngrijiri paliative.

În prezent, potrivit datelor publicate de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, la 24 septembrie 2018, în România erau licențiate, adică aveau toate avizele de funcționare, doar 347 servicii de cămine pentru persoane vârstnice, 108 de stat (publice) şi 239 private. Asta în condițiile în care, conform statisticilor Societății Române Alzheimer, numai numărul bătrânilor care suferă de demenţă Alzheimer, bătrâni care nu-și pot purta singuri de grijă, este de 300.000. În plus, nu există o reţea funcţională de servicii sociale la domiciliu – centre de zi şi cămine-spital pentru bătrâni.

Numărul mic de cămine face ca acelea existente să facă față cu greu solicitărilor și duce la mărirea listelor de așteptare. O statistică publicată de Economica.net arată că la începutul anului trecut, circa 2.400 de bătrâni se aflau pe listele de așteptare, pentru a beneficia de un loc într-un astfel de cămin. Cele mai lungi liste se înregistrau, la acel moment, în județul Vaslui și la nivelul municipiului București, urmate de județele Buzău, Constanța și Covasna. Tot din datele Ministerului Muncii, citate de Economica.net, reiese că în județele Prahova și Gorj nu există niciun cămin public pentru persoane vârstnice.

Rețelei insuficiente a căminelor de bătrâni i se adaugă și un sistem deficitar de acordare a îngrijirilor paliative, un tip de îngrijire care, potrivit definiției, „combină intervenții și tratamente având ca scop îmbunătăţirea calității vieţii pacienţilor şi familiilor acestora, pentru a face faţă problemelor asociate cu boala ameninţătoare de viaţă, prin prevenirea şi înlăturarea suferinţei, prin identificarea precoce, evaluarea corectă şi tratamentul durerii şi al altor probleme fizice, psiho-sociale şi spirituale”.

Conform estimărilor Asociației Naționale de Îngrijiri Paliative, în România aproape 150.000 persoane au nevoie anual de astfel de servicii, dintre care peste 60.000 sunt bolnavi oncologici. Statul, prin ministerul de resort, poate acoperi, în prezent, numai 7% din nevoia de paliație.

În județul Iași, spre exemplu, potrivit centralizării Direcţiei de Sănătate Publică Iaşi, sunt în jur de 500 de paturi de îngrijiri paliative, în spitale de stat şi private. Pentru bolnavii oncologi care au nevoie de îngrijiri paliative Institutul Regional de Oncologie are 20 de paturi. Prin urmare, din cauza numărului limitat de paturi, lista de aşteptare pentru internarea pacienţilor se întinde, frecvent, pe o durată de până la patru săptămâni. De asemenea, la 24 septembrie 2018, în toată țara existau doar patru centre rezidențiale de îngrijiri paliative, toate funcționând în regim privat.

Săptămâna trecută, cu sprijinul Senatului României, s-a desfășurat conferinţa „Dreptul la Reveria Vârstei”, conferinţă care a avut printre teme unele aspecte legislative specifice îngrijirii persoanelor vârstnice, drepturile acestora, problematica bolii Alzheimer. De asemenea, trebuie să remarcăm adoptarea, în această săptămână, în Senat, a Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 57/2018 pentru asigurarea continuității și decontării asistenței medicale primare în centrele de permanență, aceste centre având, mai ales în mediul rural, un rol important pentru îngrijirea vârstnicilor.

Acestea sunt câteva demersuri de salutat. Cred însă că încă mai sunt lucruri de făcut și că, este de datoria noastră să continuăm legiferarea în acest domeniu atât de sensibil, al protecției sociale a vârstnicilor, a celor suferinzi, astfel încât să acoperim nevoile existente dacă nu integral, măcar într-o măsură mulțumitoare.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *