fotografie @scoalagorjeana.com

Modificarea planului cadru pentru învățământul liceal, filiera teoretică, propune o deschidere a școlii, a învățământului în general, către curriculumul la decizia școlii. Mi se pare ambițios, m-aș bucura să văd în anii următori că în școlile din România se predă artă și tehnologie, producție audio, fotografie digitală, șah, educație media sau teatru educațional, ca să enumăr câteva dintre sugestiile ministerului pentru discipline la clasele a IX-a și a X-a. Este vorba despre genul de activități care să-i atragă și să-i provoace pe elevi, să iasă din șabloane, să fie îndemnați să gândească liber, să creeze, să nu se teamă de școală și să fie deschiși către tot ce este inovativ în lume. Cu ceva timp în urmă, am avut o dezbatere cu câţiva „tineri de 10”, elevi şi studenţi din Iaşi, iar aceştia chiar aşa ceva au cerut: un învăţământ care să pună un accent mai mare pe valorificarea potenţialului de a gândi, de a crea al tinerilor şi nu doar pe reproducerea unor cunoştinţe.

După mai bine de 20 de ani de reforme ale sistemului de învățământ, care au creat şi dezamăgiri, cu o birocrație care pare mai degrabă să ne tragă în urmă, decât să ne aducă la nivel european, ceea ce propune acum Ministerul poate fi parte a soluției. Trebuie să reformăm sistemul, să păstrăm un trunchi comun coerent, bine fundamentat și apoi să îi îndemnăm pe copiii noștri să progreseze, dezvoltându-și inteligența, creativitatea. Vă dau două exemple relevante, pe care le-am observat în anul anterior, în învățământul universitar. Frank Chang, rectorul Universităţii din Taiwan, care a vizitat Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, ne-a explicat că toți studenții universității taiwaneze, chiar și cei care studiază pe filiere umaniste, chiar și cei care-l studiază doar pe Shakespeare, trebuie obligatoriu să învețe un limbaj de programare, dacă vor să primească diploma la finele studiilor. Nam Pyo Suh, fost rector al Korea Advanced Institute of Science & Technology din Coreea, a revoluționat sistemul de predare în universitatea pe care a condus-o. A eliminat prelegerile, acele cursuri ținute de profesori, care aveau o interacțiune redusă, și a impus un sistem nou – toți studenții primesc cursul din timp, îl citesc, se pregătesc, iar când se întâlnesc, la universitate, rezolvă probleme și caută soluții, folosind cunoștințele din cursul pe care l-au studiat în avans. Desigur, nu putem prelua şabloane din alte ţări şi din învăţământul superior pentru a le aplica ad litteram în învăţământul preuniversitar românesc, dar putem folosi unele elemente principiale.

Referitor la cele trei variante de modificare a planului cadru, aş remarca un dublu scop. Pe de o parte, conturarea unei oferte educaționale adecvate unui anumit profil (specializare). Altfel spus, o mai profundă specializare. Pe de altă parte, o mai mare flexibilitate în alegerea traseului educaţional. Acest al doilea scop, dacă este îndeplinit, poate contribui la reducerea decalajului faţă de Occident, acolo unde tinerii au mai multă libertate în proiectarea unui traseu educaţional, şi asta ar fi în întâmpinarea cerinţei tinerilor noştri, care îşi doresc această flexibilitate. Din acest punct de vedere, a treia variantă care se propune pare să fie cea mai utilă, în sensul că alocă un procent mai mare pentru curriculumul diferențiat. Ca o sugestie, ţinând seama de gradul mare de internaţionalizare pentru toate tipurile de activităţi, nu pot să nu militez pentru studierea a două limbi străine la toate filierele, până în clasa a XII-a. Elevii, studenţii care cunosc două limbi străine vor avea, întotdeauna, la terminarea studiilor, un avantaj privind angajabilitatea.

În legătură cu acest aspect, al angajabilităţii, modificările preconizate trebuie să ofere tinerilor posibilităţi cât mai mari, fie de inserţie directă în piaţa muncii, fie de propulsie către învăţământul superior. În privinţa ultimei variante, care ar putea fi cea preponderentă pentru filiera teoretică, lansez ideea necesităţii unei consultări mai strânse între mediul academic şi cel preuniversitar. Referindu-mă mai specific la învăţământul universitar tehnic, situaţia de astăzi nu este cea mai fericită. Este vorba despre felul în care, într-o mare măsură, profesorii care predau matematica, fizica, chimia într-o asemenea universitate sunt în situaţia de a relua noţiuni de la disciplinele menţionate, care, cu ceva ani în urma, erau bine însuşite de elevii de liceu.

În concluzie, mă bucură deschiderea către includerea unui stil non-formal de predare și învățare în educaţia românească. Sper, și asta ține de profesorii buni pe care îi are în acest moment România, ca la orele respective să participe cei într-adevăr specializaţi în acele discipline, astfel încât elevii să fie provocați, să existe componente aplicate, practice, și să nu fie trecute la capitolul „diverse”, cum s-a întâmplat mulți ani cu opționalele. De asemenea, veţi fi de acord că sistemul educaţional trebuie privit în ansamblul său. Menţionez și o serie de provocări care sunt de luat în considerare în viitor. Care sunt modificările încă necesare pentru învățământul primar și secundar, pentru a avea elevi pregătiți în clasa a IX-a, care într-adevăr să beneficieze de o astfel de reformare a curriculei precum cea propusă de Minister? Cum putem găsi şi încuraja profesorii care ar fi dispuși să susțină astfel de opționale, precum cele enumerate la început? Cum i-am putea încuraja și sprijini să nu fie îngropați în hârtii, ci să aibă deschiderea de a inova și învăța alături de elevi?

Share this article with:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poţi să foloseşti următoarele tag-uri şi atribute:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>