Dezbatere elevi de 10

De ani de zile școala românească, atât la nivel preuniversitar, cât mai ales universitar, se confruntă cu o situație paradoxală: fenomenul migrației tinerilor merituoși. Chiar dacă am mai adus acest subiect în discuţie cu ceva timp în urmă, revin acum cu unele completări.
Astfel, deși investește în tineri, accesul la studii fiind gratuit, statul român nu beneficiază de plus valoarea pe care aceștia ar putea-o aduce, în diverse domenii de activitate. Unii migrează încă din perioada studiilor. Alții părăsesc România după absolvire, atrași de perspectivele de carieră și dezvoltare personală; din acest punct de vedere, poate cel mai relevant exemplu este cel al medicilor, dar starea de lucruri nu este mult diferită nici în celelalte domenii.

În aceste condiții, în care pierdem tineri de perspectivă, specialiști care pot dezvolta domeniile în care se pregătesc, statul român trebuie să găsească soluții adecvate pentru a-i convinge să rămână în țară. Este și motivul pentru care, încă de la începutul mandatului meu de senator, am încercat să identific cauzele care-i determină să plece, în ideea de a găsi soluții potrivite, concrete, dublate de măsuri legislative, așa încât această valoroasă resursă umană să se poată dezvolta în țară.

Astfel, la începutul lunii noiembrie, am organizat, la Iași, dezbaterea „Cariere acasă. Oportunități și așteptări”, la care am invitat șefi de promoție, elevi care au obținut nota 10 la bacalaureat şi studenţi cu rezultate deosebite. De asemenea, am pus faţă în faţă cu aceşti elevi şi studenţi care au perspectiva de a pleca din România, câţiva tineri care au studiat sau lucrat în Occident şi s-au întors acasă. Scopul acestei întâlniri a fost, în primul rând, acela de a înțelege, ca senator al României, motivele pentru care tot mai mulți dintre tinerii români cu rezultatele cele mai bune hotărăsc să plece în străinătate și, de asemenea, de ce nu vor să se mai întoarcă.

Dintre concluziile respectivei întâlniri, supun atenției dumneavoastră câteva care ar putea sta la baza unor propuneri legislative, mai ales în perspectiva pregătirii în această perioadă a Legii Educației:

1. Tinerii (atât elevii, cât şi studenţii) consideră că este nevoie de un proces de învăţământ care să pună un accent mai mare pe valorificarea potenţialului de a gândi, de a crea şi nu doar pe reproducere de cunoştinţe. Ei îşi doresc ca şcoala să-i înveţe să gândească logic, să ştie cum să ajungă la o opinie şi să o poată exprima. Din acest punct de vedere, una dintre vulnerabilitățile învățământului românesc, mai cu seamă cel superior, este lipsa lucrului individual, pe bază de proiecte.

2. Elevii au invocat ca motiv al plecării în Occident şi necesitatea de a se desprinde de părinţi, de a evolua independent de aceştia.

3. Toţi tinerii au susținut necesitatea reintroducerii examenului de admitere la facultate, ca un test care poate face o selecţie a celor care pot să se îndrepte spre o anumită profesie.

4. În România nu există specializări interdisciplinare (Filosofie, împreună cu Economie şi Ştiinţe Politice, spre exemplu), pe când Occidentul oferă mai multă flexibilitate în alegerea traseului educațional.

5. Elevii care-și doresc o carieră în Medicină au vorbit despre greutăţile pe care le întâmpină, în România, medicii la început de carieră, despre condiţii dificile în care rezidenții ajung să lucreze cu pacienţii, precum şi despre baza materială precară din unele spitale.

6. Tinerii vor ca finanţarea să fie adecvată diferitelor specializări; de exemplu, în Chimie, unde partea experimentală este costisitoare, pentru a face o cercetare de calitate ar fi nevoie de mai mulţi bani.

7. Occidentul oferă un mediu prietenos de dezvoltare, birocraţie mai restrânsă.

În plus, în urma unei întâlniri cu directorul general al unei mari companii din Iaşi care este foarte interesată de tinerii absolvenți de învățământ tehnic bine pregătiţi, a reieșit și faptul că angajatorii doresc să se implice în valorificarea potențialului intelectual pe care îl au universitățile românești. Din discuţia avută au rezultat câteva concluzii privind necesitatea unei mai bune colaborarări între firme şi universităţi pentru ca studenţii angajaţi (mai ales cei de la programele de masterat) să nu fie focalizaţi doar pe activitatea din firmă, ci să se concentreze mai mult pe procesul educaţional. De asemenea, este necesară o contribuţie din partea companiilor care să faciliteze parcurgerea programelor de doctorat şi intrarea în învățământul universitar a unor cadre didactice tinere, competente.

Aș adăuga, cu permisiunea d-stră, încă două măsuri ce se impun pentru învățământul superior, identificate în dezbaterile ce au avut loc cu prilejul ultimului Consiliu Național al Rectorilor, ce s-a desfășurat în noiembrie, la Iași.

Prima se referă la necesitatea restructurării și regândirii programelor de masterat, care, în prezent, nu funcționează la un nivel calitativ corespunzător. În această direcție este nevoie de un efort conjugat al companiilor din piața muncii și al universităților. Sunt, de asemenea, necesare și măsuri fiscale de sprijinire a firmelor, astfel încât să nu angajeze studenții înscriși la master decât part-time, cu un program de lucru de maximum patru ore pe zi, iar restul timpului să poată fi dedicat studiului.

Cea de-a doua măsură vizează schimbarea modalității de distribuire a locurilor către facultăți, respectiv specializări. În acest sens, criteriul nu ar mai trebui să fie cel istoric, ci unul adaptat, în funcție de cerințele pieței muncii, astfel încât să poată fi asigurat un echilibru între oferta universitară și cererea de resursă umană specializată din piață.

Stimați colegi, cred că a sosit momentul ca noi toți să analizăm atent punctele sensibile menționate anterior și să punem umărul pentru a proiecta măsurile legislative ce ar putea debloca situația existentă și stopa exodul inteligenței. O țară se poate dezvolta, poate crește sub raport economic, numai dacă-și valorifică la maximum filonul tânăr, generația care inovează și creează. Iar noi, cei care legiferăm, trebuie să facem tot posibilul să le asigurăm acestor tineri un cadru propice și sănătos de a evolua profesional. România trebuie să fie țara „tinerilor de zece” și nu pepiniera care crește și dă lumii, cu ușurință și indiferență, „tineri de zece”.

Share this article with:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Poţi să foloseşti următoarele tag-uri şi atribute:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>