Sursă foto ©Wikipedia

Aduc în atenția dumneavoastră problema sensibilă a învățământului în limba maternă cu care se confruntă etnicii români din Bucovina de Nord, azi parte integrantă a Ucrainei. Datele Ministerului Afacerilor Externe din Ucraina arată că, în prezent, în această ţară locuiesc peste 400.000 de români.

După cum bine știți, în septembrie 2017 autoritățile ucrainene au adoptat controversata Lege a Educației, despre care, într-o Rezoluţie din 12 octombrie 2017, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a susţinut că este „un impediment major pentru predarea în limba minorităţilor în Ucraina”. Legea a stârnit îngrijorări majore în rândul minorităților naționale din țara vecină, implicit în rândul etnicilor români. Controversa vine din faptul că, prin articolul 7 din actuala Lege a Educației nu se mai permite minorităților naționale să studieze în limba maternă până la sfârșitul liceului, așa cum era prevăzut în legea anterioară.

Noua lege elimină această posibilitate şi prevede, în schimb, asigurarea învăţământului în limba minorităţilor doar la nivelul ciclului primar, urmând ca din clasa a cincea, în mod progresiv, numărul obiectelor predate în limba maternă să scadă în favoarea învăţământului în limba ucraineană.

Motivul invocat de autoritățile de la Kiev este faptul că absolvenţii de liceu nu ştiu într-o măsură suficientă limba ucraineană, că sunt încurajați de unele partide pro-ruse să învețe limba rusă, fapt care conferă control sporit Rusiei asupra tuturor minorităţilor naţionale din spaţiul post-sovietic. Însă aceste modificări aduc grave prejudicii comunității românești din Ucraina. Reprezentanții asociațiilor, societăților și ai mass-media de limbă română din Bucovina de Nord susțin că nu vor mai fi familii de români care să-şi trimită copilul la școală românească doar până în clasa a IV-a, pentru ca apoi, acesta să fie nevoit să învețe limba ucraineană. În mod pragmatic, se va opta pentru învățământ în limba ucraineană, încă de la intrarea la școală a copilului. Drept urmare, ideea apartenenței la etnia română se va dilua treptat.

O veste bună, din fericire, este că acel controversat articol 7 din Legea Educației va intra în vigoare, în urma recomandărilor Comisiei de la Veneția, abia în 2023, lăsând loc unei perioade de tranziție pentru trecerea de la învățământul în limba minorităților la cel în limba de stat. Intervalul acesta ne permite și nouă, ca stat, să sprijinim diaspora românească şi sunt de salutat unele măsuri deja întreprinse.

Astfel, vă reamintesc că, încă din septembrie 2017, plenul reunit al Senatului şi Camerei Deputaţilor a adoptat, cu unanimitate de voturi, Declaraţia referitoare la modificarea Legii Educaţiei din Ucraina, stabilind o serie de principii care să genereze dezbateri și negocieri cu autoritățile ucrainene, privind modificarea acestor prevederi.

De asemenea, în ședința din 5 decembrie 2017, Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului României a dat aviz favorabil Proiectului de lege privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 85/2017 pentru modificarea articolului 5 din Legea nr.299/2007, referitor la sprijinul acordat românilor de pretutindeni și pentru acordarea unor burse de studii etnicilor români cu domiciliul stabil în Ucraina. Această modificare prevede, printre altele, pentru elevii de etnie română, din Ucraina, dreptul de a studia în limba română, în România, la toate nivelurile și formele de învățământ, acordarea de burse celor care studiază în limba maternă, în Ucraina, în anul şcolar 2017-2018 și acordarea de stagii de specializare, în România, pentru cadrele didactice din școlile românești din Ucraina. Recent, luni, 19 februarie, Senatul a aprobat, ca primă Cameră sesizată, actul normativ menţionat.

Așadar, sprijinul nostru pentru învățământul în limba română, în Ucraina, există și s-a materializat deja prin demersuri legislative. Ele arată că acest subiect sensibil pentru românii din Bucovina de Nord nu ne este deloc indiferent. De asemenea, trebuie să susținem în continuare asociațiile românești cu rol de reprezentare în relația cu autoritățile ucrainene, în eforturile lor de a prezerva ideea de apartenență la spațiul românesc. Două exemple aș da în acest sens. Casa profesorului Aron Pumnul din Cernăuți, în care a locuit în vremea șederii sale la Cernăuți Mihai Eminescu, se află astăzi într-o accentuată stare de degradare. Clădirea nu a fost declarată monument istoric de autoritățile ucrainene și nu poate beneficia de fonduri pentru restaurare. Comunitatea românească dorește ca această casă să fie reabilitată și transformată într-un muzeu-memorial „Mihai Eminescu” și a făcut nenumărate demersuri în acest sens, atât pe plan local, cât și în România, dar nu a obţinut încă vreun rezultat. De asemenea, Școala Populară de Artă din Cernăuți, singura instituție din Ucraina care pregătește copii români talentați, cu precădere pe cei din mediul rural, și care se străduiește să păstreze și revitalizeze cultura tradițională românească, se află în imposibilitatea de a-și continua activitatea din cauza condițiilor dezastruoase în care se află imobilul școlii, oferit cu chirie de către statul ucrainean. Acestea pot fi două obiective, în anul Centenarului, care să beneficieze de sprijin financiar din partea Guvernului României, pentru a marca idealul național împlinit la 1918.

În concluzie, este limpede pentru noi toți că nimeni nu poate interveni brutal în politica internă a altui stat. Însă un dialog deschis și ferm, o activitatea diplomatică susținută și un suport material consistent, determinat inclusiv prin măsuri legislative ale statului român, ar putea ajuta comunitatea românească din Ucraina să-și poată păstra identitatea.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>