Sursă foto: White77, de la Pixabay

Nu cu mult timp ȋn urmǎ, am ascultat cu toții discursuri ale politicienilor prilejuite de sărbătorirea celor 161 de ani de la Unirea Principatelor. Am amintit de acest moment pentru că aș vrea să evoc, în câteva cuvinte, meritul domnitorului Al. I. Cuza de a intui că puterea unui stat pornește de la educația poporului pe care-l reprezintă. Nu întâmplător, într-un mesaj din 6/18 decembrie 1859, domnitorul spunea că „în educaţia poporului, bine condusă, se află cele mai bune garanţii de ordine, de progres şi de patriotism luminat”.

Vorbind despre învăţământ, am simțit nevoia să mă opresc azi asupra celor șapte ani de reforme pe care i-a parcurs România sub Alexandru Ioan Cuza, dintr-un motiv foarte simplu – este intervalul în care s-au pus bazele sistemului educațional, așa cum îl cunoaștem noi până astăzi. Legea instrucțiunii, prima care prevedea principii clare pentru un învățământ unitar în cele două principate, a fost adoptată la 5 decembrie 1864 și stabilea structura anilor de studiu: învăţământul primar, de patru ani, gratuit şi obligatoriu, cel secundar, de şapte ani, şi cel universitar, de trei ani. Instrucţia primară publică, bazată pe principiile obligativităţii şi gratuităţii, făcea ca tânărul stat român să fie, în acel moment, din acest punct de vedere, cu un pas înaintea unor state considerate deja moderne – Italia, Franța, Anglia sau Elveția. Legea aceasta a fost atât de bine concepută, încât a fost aplicată, fără să sufere modificări, peste 25 de ani; o comparație cu actuala Lege a Educației nu ne pune pe noi, cei de azi, ȋntr-o luminǎ favorabilǎ. Atunci, ȋn urmǎ cu un secol și jumǎtate, s-au stabilit principii sănătoase, care au susținut, în timp, baza sistemului nostru public de educație. Un singur exemplu aș da. Învățământul primar era obligatoriu, părinții care nu-și înscriau copiii sau ai căror copii nu frecventau cursurile erau amendați. Acest exemplu poate părea azi ca fiind o măsură prea dură sau chiar exagerată. Însă, atunci, tocmai rigoarea în aplicarea legii a făcut ca aceasta să funcționeze și o parte însemnată a copiilor să poată fi alfabetizată.

Tot Cuza e cel care a intuit importanța nivelului de instruire a dascălilor și a încercat să reglementeze și acest aspect. Chestiunea manualelor, la fel, a fost abordată de o manieră foarte modernă, acestea fiind elaborate după anumite norme lingvistice şi de conţinut. Scrierea, în școli, s-a făcut cu grafie latină, înlocuind scrierea chirilică, greoaie și străină de spiritul limbii române. Și tot în anii care au urmat alegerii lui Cuza ca domn s-au înființat și primele universități românești – cea de la Iași, în 1860 și cea de la București, în 1864. Sunt toate acestea aspecte, nu simple, pentru care conducǎtorii acelor timpuri au gǎsit soluții. Modul lor de acțiune ar trebui sǎ ne inspire pe noi.

Astăzi, cred că devine aproape o datorie națională să facem din nou apel la necesitatea reformării Educației. Acum, când acest domeniu suferă, marcat profund de subfinanțare și de strategii discontinue, cuvintele lui Cuza, că „în educație stau cele mai bune garanții de progres”, sunt mai actuale ca oricând. Gândindu-mǎ la aceastǎ nouǎ sesiune parlamentarǎ pe care am ȋnceput-o, mi-aş dori să refacem, în contextul zilelor noastre, unitatea, solidaritatea, care au făcut posibilă unirea celor două principate şi apoi crearea României Mari. Vreau să sper că nu sunt prea optimist, dacă îmi imaginez că, indiferent de apartenenţa politică, de vârstă, de preocupări, am putea susţine câteva proiecte de ţară cu adevărat importante, aşa cum este realizarea unui sistem de învăţământ de calitate, despre care am amintit, dar şi aderarea României la Spaţiul Schengen sau realizarea unei infrastructuri de transport care să lege Moldova de restul ţării. Trebuie să avem înţelepciunea să hotărâm o prioritate a proiectelor noastre. Iar apoi, să avem voinţa şi unitatea de acţiune pentru a susţine şi materializa proiectele cu adevărat prioritare, fără a le mai contesta sau folosi în scopuri politicianiste.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *