Declarația politică de mai jos, prezentată în plenul Senatului luni, 18 septembrie 2017, combate unele inexactități din moțiunea simplă depusă de USR pe 12 septembrie 2017 cu titlul „România fără o educație de calitate este o Românie săracă!”


Colegii noștri din opoziție au găsit oportun să depună o moțiune pe educație cu un titlu inspirat: „România fără o educaţie de calitate este o Românie saracă”. Cu afirmaţia care constituie titlul moţiunii sunt şi eu de acord. Din nefericire însă, singurul lucru inspirat din moțiunea colegilor din Opozitie este titlul, căci restul conține inexactități și afirmații false! Concret, aș dori să comentez una din inexactităţile care apare în moţiune. Citez: „Prin modificarea la Senat a OUG 81/2016 care reglementează învăţământul profesional dual, s-a încercat împiedicarea agenţilor economici să investească în învăţământul profesional.”

Această afirmaţie este falsă şi este în contradicţie cu ceea ce s-a întâmplat, atât la Comisia de învăţământ, cât și în plenul Senatului, când s-a discutat şi votat Ordonanţa 81. În Comisia de învăţământ, actul normativ respectiv a fost supus unei analize atente; au fost discuţii ample, luându-se în considerare punctele de vedere ale tuturor membrilor comisiei (inclusiv ale celor de la alte partide). Mai mult decât atât, reprezentantul Camerei de Comerț a fost invitat la dezbaterile comsiei și a exprimat opiniile companiilor, opinii care au stat la baza multora dintre amendamentele aduse proiectului de lege inițial.

Toate acestea (şi nu au fost puţine) au avut drept scop o mai bună adaptare a planurilor de învăţământ la cerinţele pieţii, posibilităţi mai bune pentru elevi de efectuare a practicii. Iar cu această opinie, pe care o spun eu acum, au fost de acord şi reprezentanţii opoziţiei, exprimându-se în acest sens în Comisia de învăţământ, şi, mai ales, votând în unanimitate pentru forma adoptată în Comisie. Votul favorabil a fost oferit şi în plenul Senatului, astfel că afirmaţia din textul moţiunii devine una paradoxală. Nu a fost niciun element prin care să se împiedice companiile să investească în învăţământ, aşa cum se susţine în moţiune. Mai aduc şi alte argumente care arată preocuparea avută pentru creşterea calităţii procesului educaţional, în sensul corelării acestuia cu nevoile societăţii. Astfel, amintesc câteva legi trecute prin Senat în precedenta sesiune legislativă.

Legea 546/2016 prin care se creează facilități ca elevii înscriși în învățământul profesional și tehnic să poată beneficia de masă și cazare gratuite; legea 352/2016 prin care s-au stabilit noi reglementări pentru parteneriate mai eficiente între companii şi unităţile de învăţământ; legea 62/2017 privind ucenicia la locul de muncă și efectuarea stagiului pentru absolvenții de învățământ superior.

Nu contribuie oare aceste legi la o mai bună orientare profesională şi la creşterea calităţii învăţământului? Legile amintite au fost adoptate după discuţii cu reprezentanţii Ministerului Educaţiei Naţionale şi, repet, cu reprezentanţii celorlalte partide. Și cum au fost multe amendamente relevante și constructive care au venit dinspre Opoziție și care au fost luate în considerare, nu pot să nu remarc din nou că apare o contradicţie între textul moţiunii şi felul în care am acţionat, noi, toți cei din Senat, cu măsuri pentru adaptarea învăţământului la cerinţele actuale.

Un foarte scurt comentariu despre un alt punct al moțiunii: lipsa legislației privind școlile doctorale. În România, școlile doctorale au funcționat, unele mai bine, altele mai puțin bine. Însă, la impas, foarte aproape de blocaj, s-a ajuns după ce a fost formulată Metodologia privind autorizarea, acreditarea și evaluarea periodică a școlilor doctorale, pe domenii, document emis în 21 decembrie 2016, când la guvernarea nu era PSD. Chiar dacă metodologia respectivă a fost propusă cu intenții bune, vizând o creștere a calității programelor de doctorat, în ceea ce priveşte instrumentele pentru punerea ei în practică are mari lacune.

Ceea ce au făcut ministrul Pavel Năstase şi respectiv actualul ministru al învăţământului, nu a fost altceva decât să găsească modalităţi, este adevărat provizorii, pentru că altă soluţie nu exista, pentru a evita blocajul. Eu am participat la o şedinţă organizată de ministrul Pavel Năstase, dedicată acestui subiect, în care s-au luat în considerare părerile tuturor participanţilor, fără nicio ingerinţă politică, şi s-a stabilit un plan pentru acreditarea şcolilor doctorale. Toţi cei prezenţi atunci, inclusiv reprezentanţi ai Opoziţiei, au fost de acord că acest proces este unul de durată; ţinând seama de numărul şcolilor doctorale din România, de analiza atentă care trebuie făcută, acest proces de evaluare nu poate fi desfăşurat decât de-a lungul a câtorva ani. De aceea nu pot decât să remarc iarăși paradoxul celor afirmate în moțiune, după ce anterior toți cei implicați în discuțiile despre evaluarea școlilor doctorale s-au pus de acord asupra procesului în sine.

Trecând peste aceste paradoxuri, cu siguranță sunt încă probleme de rezolvat în învățământul românesc și cu siguranță mai este de lucrat pentru a realiza, obiectiv vorbind, nu demagogic, toate reformele necesare în domenii cheie în timpul actualului mandat. Dar, este deplasat să afirmăm că progresele făcute până acum, o parte dintre ele enumerate anterior, nu susțin un învățământ și o educație de calitate în România.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>