Un raport al Institutului de Științe ale Educației, organism aflat în subordinea Ministerului Educației Naţionale, publicat săptămâna trecută, a scos la iveală o situație îngrijorătoare, dacă ne gândim la efectele pe termen mediu. Este vorba de lipsa de coordonare între aplicarea noilor programe școlare pentru ciclul gimnazial, începută în 2013, și formarea profesorilor în spiritul acestor programe. În cinci ani de zile de la apariția lor, noile programe au fost implementate până la nivel de clasa a VI-a, însă în tot acest interval profesorii au predat mai mult intuitiv și nu după o pregătire în conformitate cu cerințele impuse de programele nou-elaborate. Așadar, profesorii încă nu au fost formați, deși pregătirea lor ar fi trebuit să reprezinte o măsură de maximă urgență, având în vedere schimbările produse.

În acest sens, este de apreciat că în prezent Institutul de Științe ale Educației pune la punct un proiect amplu de formare a profesorilor de gimnaziu. Se numește „Curriculum relevant, Educație deschisă pentru toți – CRED” și vizează formarea a 55.000 de profesori din învățământul preuniversitar din toată țara. Specialiștii din Educație apreciază acest program ca fiind unul foarte complex și bine structurat. În plus, este nevoie de consecvență, de o dinamică articulată în direcția aplicării programului, astfel încât formarea profesorilor să înceapă cât mai repede.

Vă mai dau un argument în acest sens. De multe ori, atunci când discutăm despre reforma în Educație, despre ce se poate și ce nu se poate face, invocăm modelul finlandez ca fiind unul de succes. Însă reușita acestui sistem nu vine nici din finanțarea în exces, nici dintr-o infrastructură excesivă, nici din manualele extraordinare, ci mai ales din rigoarea cu care sunt pregătiți profesorii pentru a preda. Astfel, toți profesorii din Finlanda trebuie să dețină o diplomă de masterat fie în educație (profesori de școală primară), fie în materiile pe care le predau (profesori de școală secundară inferioară și superioară). Pregătirea universitară a profesorilor din învățământul primar, spre exemplu, durează cinci până la șase ani. Programul academic cuprinde module de pedagogie, psihologie, metode de evaluare, metode de cercetare și instruire practică. Iată, deci, ce importanţă se acordă pregătirii cât mai bune a cadrelor didactice și cu ce rezultate.

În concluzie, consider că formarea cadrelor didactice ar putea fi pista de pe care să pornească relansarea învățământului românesc. Și cred că, alături de programul pe care Institutul de Științe ale Educației îl pregătește, și masteratele didactice ar putea fi o soluție viabilă în vederea unei mai bune instruiri practice a profesorilor. De aceea, și Guvernul, și noi, cei din Parlament, avem datoria de a sprijini aceste proiecte ce vizează formarea personalului didactic, astfel încât să punem în acord teoria educației cu practica pedagogică, în vederea eficientizării învățământului.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>