fotografie © http://trail.pugetsound.edu

EDIT: Rezumând răspunsul oferit de Ministerul Educației Naționale, încrederea oferită de statul român pentru entitatea privată U-Multirank se bazează pe încrederea pe care i-o conferă Comisia Europeană, care îl clasifică drept un clasament ce este axat „pe nevoile utilizatorilor”. Argumentația completă a ministrului o puteți citi în răspunsul semnat de ministrul Educțaiei Naționale, Liviu Pop, disponibil la link-ul următor.


Clasificarea realizată în mediul academic în anul 2012 ca parte din reforma impusă de proaspăt-implementata Lege a Educaţiei Naţionale, Legea Nr. 1 din 2011 a condus la multe semne de întrebare şi chiar nemulţumiri. Spre exemplu, universităţile private s-au plâns de faptul că au fost încadrate integral în ultima categorieuniversităţi centrate pe educaţie. Apoi, universităţile specializate pe un anumit domeniu – cele de medicină şi farmacie, cele de arte sau cele de agronomie – au argumentat că au existat criterii ce le-au defavorizat, făcând ca acestea să nu poată ajunge, decât răzleţ, în prima categorie, şi că au fost clasificate în masă în categoria universităţi de educaţie şi cercetare ştiinţifică (sau universităţi de educaţie şi creaţie artistică, pentru cele de Arte). În fine, chiar şi unele universităţi din prima categorie, universităţi de cercetare avansată şi educaţie, s-au declarat nemulţumite de clasificare pentru că, deşi aceasta promitea o suplimentare a finanţării pentru cele mai bune universităţi, clasate în această categorie, s-a ajuns în final la o menţinere a finanţării în cazul acestora şi la scăderea fondurilor pentru instituţiile de învăţământ superior din categoriile inferioare. Practic, efectul a fost de realizare de economii pe seama universităţilor.

A mai fost un lucru contestabil în 2011 – ierarhizarea domeniilor s-a făcut având la bază un amplu proces de auto-evaluare care, desfăşurându-se vara, a fost trecut în plan secund de multe dintre universităţi, ceea ce a generat ierarhizări la unele domenii care nu sunt conforme cu realitatea din sistemul educaţional şi de cercetare.

Cu aceste gânduri oarecum pesimiste, conducerile multor universităţi din ţară, deşi conştiente de necesitatea şi importanţa realizării unei ierarhizări, privesc cu îngrijorare anunţul Ministerului Educaţiei Naţionale de a realiza o nouă clasificare. Dacă cele mai mari cinci universităţi din ţară, cu profil umanist, reunite în Consorţiul Universitaria, au solicitat o evaluare în vederea clasificării care să fie realizată de un organism internaţional, cele mai importante universităţi tehnice din ţară, reunite în cadrul asociaţiei Alianţei Române a Universităţilor Tehnice (ARUT), au ridicat mai multe semne de întrebare, pe care le aduc în discuţie.

Într-o poziţie publică, emisă în urma întâlnirii din 4 – 6 mai 2017, rectorii şi prorectorii universităţilor membre ale ARUT au luat decizia de a contesta în mod public intenţia de a realiza clasificarea universităţilor impunând o entitate privată – U-Multirank, ca fiind structura care să contribuie la realizarea clasamentului. Aceştia au precizat că entitatea respectivă este controversată, punctând că unele dintre marile universităţi ale Europei au refuzat să participe în indexările realizate de U-Multirank şi că reţeaua europeană de universităţi CESAER şi-a exprimat public rezerva faţă de această platformă. Unul dintre lucrurile pe care universităţile l-au adus în discuţie este faptul că această clasificare foloseşte o serie de criterii reunite după acelaşi mecanism problematic din 2011 – colectarea datelor furnizate de către universităţi, mod de abordare ce poate genera o evaluare subiectivă.

La nivel european, iniţiativa realizării U-Multirank a fost a unui consorţiu independent care a primit finanţare de la Comisia Europeană pentru a gândi o asemenea clasificare în 2014. De atunci, se afirmă faptul că din cele 850 de universităţi evaluate, doar 500 au oferit date exhaustive, iar în cazul celorlalte 350 au fost folosite informaţii disponibile online despre instituţiile respective de învăţământ superior. Prin urmare, clasamentul, deşi aduce, cu certitudine, elemente inovative în domeniul ierarhizării universitare, porneşte de la acelaşi sistem care mai degrabă a eşuat în trecut în România – autoevaluarea şi raportarea individuală de către universităţi a datelor necesare.

În plus, este evident că o eventuală clasificare a universităţilor trebuie să aibă mai multe componente; de exemplu, activitatea didactică trebuie să fie unul dintre factorii importanţi în dezvoltarea unei universităţi orientate către studenţi. În acelaşi timp, impactul cercetării dintr-o universitate nu poate fi minimizat ca doar unul dintre multiplii factori ce determină rezultatele unei clasificări; dată fiind posibilitatea cuantificării obiective a acestei activităţi, spre deosebire de altele care, invariabil, vor fi marcate de subiectivism, cercetarea ştiinţifică şi legătura cu mediul de afaceri local şi naţional ar trebui să fie un fundament pe care să se construiască o clasificare, nu doar una dintre variabilele din ecuaţie.

Având în vedere cele de mai sus, vă rog să-mi transmiteţi care este raţiunea care a stat în spatele alegerii U-Multirank ca fiind, din discuţiile realizate până în acest moment, entitatea privată care va realiza clasificarea universităţilor, dacă s-a luat în calcul şi implicarea altor entităţi sau folosirea altor clasamente recunoscute la nivel internaţional şi care este calendarul începerii şi derulării acestei clasificări.

Share this article with:

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>